 |
| Cocotati pe unde am gasit si noi, aproape de Col de la Schlucht |
Vosgi sunt un lant muntos micut si dragut, oglinda Padurii Negre dincolo de Rin, ceva mai salbatic si mai spectaculos decat copia nemteasca. Fiind aproape de noi ne-am impachetat in graba si vineri dupa munca am zbunghit-o catre campingul La Vologne de la marginea lacului Longemer, unde ne-am regrupat in formula completa cu Mishu, Scuba si Sebi.
Avem in plan sa exploram zona Col de la Schlucht, o regiune foarte pitoreasca pe unde mai poposeste chiar si Turul Frantei din cand in cand. In prima zi dupa ce scoatem capul din corturi si mancam ceva slanina, prindem suficiente puteri cat sa ne aventuram de sus din pas spre nord: catre varful Gazon du Faing, Lacul Vert si de acolo urmand sa ne intoarcem mai prin vale catre Col de la Schlucht.
 |
| Lac du Forlet in vale + cabana cu acelasi nume |
Tura a fost cu totul speciala iar vremea a tinut cu noi, a fost atat de cald si de placut incat ne-am umplut bateriile si rucsacii cu multa voie buna. Poteca ne-a dus initial pe o creasta cu privelisti superbe de ambele parti: pajisti cu flori de toate culorile, lacuri in vale, turme de vaci si multa veselie. Seamana totul parca putin cu Ciucasul, parca aceleasi creste pitoresti, nu foarte inalte, pline cu flori si foarte placute pentru potecareala. Diferenta apare totusi pe la cabane, suntem in Franta si sunt numai fineturi aici: branze, painici si sunculite care mai de care. Nu ne-am abtinut si ne-am oprit la cateva cabane sa degustam si noi bunatatile ;) . Seara ne-am racorit la cort cu niste beri si am admirat artificile de pe lac, caci maine e 14 iulie ziua Frantei, veselie mare pe aici.
 |
| Meniul zilei la una dintre cabane |
Duminca am pornit din nou la drum tot de sus din pas, de data asta catre sud: mai intai prin valea Frankenthal, pentru ca apoi sa urcam pe varful Hohneck (1363 m) al 3-lea cel mai inalt varf din Vosgi, si inapoi la Col de la Schlucht. Traseul de azi e ceva mai spectaculos, coboram in vale pe poteci inguste, ceva lanturi si grohotis mult. Azi sunt si mult mai multi turisti si inaintam groi printre turmele de babe, dar suntem totusi distrasi de privelistile frumoase. Ajungem la cabana Frankenthal de la marginea padurii unde ne tragem sufletul la o limonada. De aici incepe greul, avem de urcat catre varf, iesim din padure si soarele ne loveste direct in cap. E cald, dogoreste, iarba e inalta si incinsa (Mishu zice ca e atat de cald incat tipa serpii de sete).
 |
| Hamesiti de caldura pe varful Hohneck |
Ajungem topiti sus pe varf si dam de o ditamai cabana, cu drum, masini in parcare si lume ca la balamuc. Zabovim la o bere mica doar si pornim din loc inapoi catre Col de la Schlucht. Poteca merge lin pe creasta si la scurt timp intra din nou in padure, unde ne mai relaxam si noi la umbra frunzelor.
Inapoi in pas parcarile s-au umplut, e vreme de sarbatoare si toata lumea a iesit la padure! Noi in schimb trebuie sa ne luam adio, unii de la altii si cu totii de la Vosgi si Franta. A fost un weekend de vis, sper sa ne revedem curand ;)
Dau drumul la aerul conditionat in masina si pornim spre Stuttgart: ''futu-i mama ei cat mai e pana weekendul viitor!''
- Toate pozele, color, le gasiti aici: Weekend in Vosgi.
- Traseele GPS le avem si pe ele: tura din prima zi si respectiv tura de duminica.
- Povestea Mishului
- Si cam atat, pe data viitoare.
