Duminica am tras o tura mai lunga cu baietii, pe post de antrenament premergator maratonului Geiger de weekendul viitor. Profilul traseului si lungimea lui sunt foarte asemanatore cu tura scurta de la Sibiu la care ne-am inscris cu totii.
Tura am inceput-o in Sinaia la conacul amicului Victor de unde am urcat cam 6-7 km pe sosea spre Targoviste, am iesit pe forestiere spre Cabana Cuibul Dorului, la deal pana pe platoul Bucegi si de aici Cabana Piatra Arsa, Cota 2000 pe sub telegondola, Cota 1400 si inapoi in Sinaia. Traseul GPS in gasiti aici: BikeMap.net Route.
Fiind prima oara cu bicicleta in muntii Bucegi am gasit traseul unul usor si foarte placut, o urcare lunga dar domoala pana pe platou si de aici doar forestiere prafuite si valurile. Coborarea a fost una interesanta, gen Drumul Rosu din Postavaru, multi bolovani, panta destul de abrupta si serpentine scurte pana jos in Sinaia.
Finalul a fost unul delicios...un gratar complet, 2 beri si un somn de voie in masina pana la Brasov. Mii de multumiri baieti pentru tura, sa ne vedem la fel de bine si la finalul Geigerului ;)
Intr-o miercuri seara, dupa 3 beri, ma enervez si scot harta muntilor Fagaras, studiez traseele si imi e clar ca trebuie sa merg pe varful Moldoveanu – cel mai inalt punct din Romania. Cu putina logistica ne strangem sambata dimineata vreo 10 la complexul Sambata si plecam la drum cu rucsacii in spate.
Planul era unul clar, in functie de vreme si starea noastra fizica urma sa facem in cele 2 zile cate 8-9 ore de mers. Sambata: Complex Sambata-Cabana Sambata-Fereastra Mare-Muntele Slanina-Galasescu Mic-Galasescu Mare-Hartopu Ursului-Refugiul Vistea Mare. Duminica: Varful Vistea Mare-Varful Moldoveanu-coborarea pe Valea Vistei Mari-Complex Sambata.
Am fost norocosi ca am prins o vreme de vis, am avut parte de cativa stropi de ploaie la inceput, pe creasta ne-au protejat norii de razele soarelui, temperatura a fost potrivita iar claritatea atmosferei a fost una rar intalnita in Muntii Fagaras, fara ceata …
Prima zi a fost placuta, urcusul spre Fereastra Mare si apoi curbele de nivel de pe creasta le-am trecut incet dar cu bine. Am campat la corturi langa refugiul Vistea Mare pe un platou mic, ferit de vant, plasat deasupra vaii Vistei si cu un peisaj incredibil. Slanina, ceapa si palinca de Zalau nu au lipsit inainte de somn. In acea noapte am avut cel mai linistit somn in cort de pana acum, a fost si prima oara cand am dormit pe creasta, la 2320m altitudine.
Dimineata ne-am trezit la ora 6 si cat de curand s-a putut am plecat spre Moldovenu fara rucsaci. Urcusul pe Vistea a fost destul de accentuat, dar usor de facut fara rucsaci in spate. Aici am inceput sa resimt frica de inaltime, sus mi-au trebuit cateva secunde sa ma acomodez cu privelistea din jur. Vistea este al 3-lea varf din Romania ca si inaltime si cel mai inalt pe care am urcat. Desi mai aveam doar 10 minute de mers si 17m altitudine nu am mai reusit sa ajung pana pe Moldoveanu. Frica de inaltime m-a invins si de data asta, exista un pasaj destul de expus intre Vistea si Moldoveanu asa ca am ramas sa privesc doar cum urca ceilalti pe acoperisul tarii.
Coborararea am facut-o pe valea Vistei Mari, o vale ocolita de multi muntomani, probabil din cauza dificultatii si lungimii ei. Primele 2-3 ore au fost dificile cand am coborat pe o vale inclinata si plina de bolovani punand genunchi la lucru. Dar odata intrati in padure Vistea Mare si-a aratat frumusetile: un rau zbuciumat, o padure linistita si o poteca placuta ce tot sarea raul dintr-o parte in alta. Finalul a fost mai greu, deja obositi am mai facut vreo 6-7 km de forestier plat pana la Complexul Sambata, iar pe ultimul km ne-a prins o ploaie de toata pomina…o clasica.
Varful Vistea in dreapta si Moldoveanu in stanga
Spre Cabana Sambata
Em si Valea Sambetei in spate
Catarare spre Muntele Slanina
Coboram de pe Galasescu Mic
Valea Vistisoara
Galasescu Mare
Tabara noastra la deasupra vaii Vistei Mari
spre Vf Vistea
Vedere spre Vf Moldoveanu de pe Vistea Mare
Vistea Mare
Eu salivam posomorat la cel mai inalt varf din tara, la 10 minute distanta...
Acoperisul Romaniei
Creasta Fagarasului - spre Podragu
Refugiul Vistea si corturile noastre
Valea Vistei Mari
Ultimul popas
-->
Am avut cateva weekend-uri cu ture nu prea reusite: de 2 ori m-am ratacit, la Trofeul Tampa am abandonat si in general lipsa antrenamentelor ma obosit foarte mult. S-au adunat toate si trebuia sa urmeze o zi excelenta si pentru mine, care a venit odata cu tura de duminica din Postavaru.
A fost ideea lui Reli care a fost inebunit de tura de prima oara cand a facut-o. Traseul e “o clasica” pentru noi brasovenii: Schei-Pietrele lui Solomon-Drumul Forestier-Poiana Brasov-Drumul Rosu-Platoul Ruia-banda albastra pana in Valea cu Apa-Poaiana lui Stechil-Schei. Traseul contine tot ce isi poate dori un mountain biker: o urcare usoara pana in Poiana numai buna pentru incalzire, urmata de catarari grele pe Drumul Rosu dar toate finalizate cu o coborarea lunga si foarte tehnica pana in Schei.
Am avut parte de razbunarea mult asteptata, dupa atatea esecuri am prins o zi in care m-am simtit foarte bine si chinuindu-ma sa ma tin dupa Reli am reusit un timp excelent pe urcare (o ora si 40min din centrul civic pana pe Platoul Ruia). A fost doar prima oara anul aceasta cand am urcat in Postavaru, dar la vale mi-am reamintit ce inseamna o coborarea tehnica – un traseu pe care eu il gasesc ideal pentru un concurs de mtb. Spatele m-a chinuit foarte putin si am reusit sa ma bucur de o tura frumoasa dar si muncita alaturi de Reli care si el a fost extaziat de traseu.
