Fahradtehnik Training ... and drinks

Saptamana trecuta baietii din echipa Frorider ne-au invitat la un antrenament mai special, un fel de team building anual de al lor. Ideea e simpla - toata echipa se strange si vine un tip pe numele lui Arndt Röhm, o fosta legenda a trialului pe bicicleta, ca sa ne invete trick-uri specifice aceastei ramuri a ciclismului.
Ne-am intalnit intr-o margine de padure la un fel de cabana, defapt resedinta unui club de trial pe biciclete si moto-trial, intr-o marti, dupa munca. Eram putin rezervat cu privire la trick-urile pe care tipul respectiv avea sa ni le arate avand in vedere micul soc avut cand l-am vazut pentru prima oara. Ca idee Arndt era un tip pe la 50 si de ani, cu putina burta, intr-un trening clasic de gratargiu si cu un mtb vechi si simplu. Dar aparentele inseala mereu, tipul nu si-a iesit din mana nici acum si ce stie se pare ca stie calumea; ne-a aratat unele lucruri pe care nu cred ca o sa le pot face vreodata, lucruri care pentru el pareau atat de simple... Odata ce ne-am dat putin drumul lucrurile au inceput sa fie distractive, ca sa fiu mai concis am inceput cu ceva pivotari cu roata de spate in jurul unor jaloane, apoi tehnici de urcare a unor trepte inalte si ude, o mica bucla pe teren foarte accidentat in care trebuia sa executam o pivotare si o catarare pe un europalet, bunny-hop peste un obstacol, stat pe loc fara frane si la final inca o portiune de traseu accidentat cu diverse abordari.
Ideea in sine si lucrurile pe care le-am invatat acolo au fost foarte interesante, cu putina practica cred ca chiar o sa se prinda ceva de mine cu timpul, cel putin pivotarea rotii din spate o exersez la fiecare oprire acum, parca mi-a ramas pe creier.

Norocul nostru a fost ca a doua zi am avut concediu de la statul german, pentru ca dupa antrenamentul acela ne-am apucat de gratare si bineinteles de bere. Nu as fi pariat nici in ruptul capului ca seara se v-a termina tarziu si cu lupte grele. Am facut un foc imens intr-un butoi si langa el am baut si am povestit pana la 4 dimineata. A doua zi nimeni nu a mai fost bun de nimic... clasic!

Multumesc Markus, Mike, Andrej, Swen si restul echipei pentru invitatie. Vielen dank jungs!

Mai multe poze puteti vedea aici: Fahrtehnik Trial Training

Black Forest Ultra Bike Marathon

Revin dupa o perioada de absenta si asta doar in cauza ca am fost ingrozitor de ocupat cu munca. Am avut 2 saptamani in care am lucrat cate 12 ore pe zi: munca si somn, munca si somn, nici o alta activitate. Cu toate astea weekendul trecut am participat la Black Forest Ultra Bike Marathon chiar daca de cateva ori m-am gandit sa renunt si din cauza lipsei de antrenament si din cauza bicicletei pe care am reusit sa o repar in ultimul moment.



Asadar concursul... cand am aflat cati oameni o sa participe si cate trasee o sa fie nu prea imi venea sa cred ca se poate organiza asa ceva. Sa va dau cateva date de intrare...anul aceasta au participat 5000 de oameni, sunt 5 trasee care pleaca din 3 sate diferite la ore diferite, startul se face pe blocuri iar finishul e pe un stadion. Avand in vedere toate astea am crezut ca o sa fie un dezastru total in localitatea de unde trebuia sa imi iau numarul de concurs dar nu a fost nici pe departe ce ma asteptam. Totul a decurs elegant, mi-am luat numarul, am asistat la startul catorva blocuri de la traseul Ultra si Marathon si am plecat devreme spre localitatea de unde plecau categoriile Short si Power.
Dimineata concursului nu a aratat prea bine, in Hinterzarten am asteptat cam 2 ore pana la start si tot timpul asta ploaia nu s-a oprit. Concurentii de la Ultra si Marathon treceau pe langa noi si nu aratau prea bine, cativa dintre ei abandonau tremurand de frig, lucru care ma cam ingrijora. Am inceput cu o ora inainte de start sa ma incalzesc si asta m-a ajutat pentru ca in cursa am pornit foarte ok. Categoria mea - Short Track a avut 12 blocuri de start a cate 30 de rideri iar eu am plecat din penultimul bloc.
Startul a fost unul calm, toti au plecat destul de incet iar eu am profitat de asta si m-am distantat dupa 4-5 km de cei din blocul meu. Curand a inceput prima catarare si am ajuns concurentii din blocurile din fata mea. Curios e ca am reusit si pe urcare sa depasesc foarte multi oameni desi nu excelez deloc la capitolul asta. Cam pe la km 20 a fost primul check point unde erau foarte multi oameni opriti la energizante, eu nu am simtit nevoia asa ca nu m-am oprit. De acolo a inceput prima coborare si odata cu ea si o ploaie de toata frumusetea. A fost destul de nasol pentru ca toata coborarea a fost pe o sosea ingusta si abrupta, inghetam de frig si imi era cam frica in viraje. Cred ca pentru prima oara m-am bucurat cand am inceput din nou sa urcam. Am reusit sa ma incalzesc din nou si am mai depasit cativa concurenti dar nu prea multi pentru ca a inceput sa ma doara din nou spatele. Am reusit sa ignor durerea putin si am ajuns la km 33 la cel de-al doilea check point. Nici aici nu m-am oprit pentru ca am fost uimit de ceea ce urmeaza, era o panta cam de 500 de metri cu o inclinatie dementiala. Pe margine erau o multime de oameni care ne incurajau, un set de boxe in varf cu muzica potrivita, clopote, tipete, incurajari...perfect. Am reusit sa urc toata panta pe bike si sa intru in padure dar cred ca daca mai urmau si 100 de metri de urcare cedam cu siguranta, eram sleit de putere. A urmat o coborare lunga si placuta, a iesit si soarele si ultimii kilometrii am mai fortat putin pe plat, asta pana cand am intrat pe stadion. Pe margine bineinteles ca a fost plin de suporteri care ne-au incurajat pe toti in turul de stadion pana la balonul de finish.




Am reusit si de data asta sa termin cu bine si chiar m-am simtit foarte bine desi am avut 2 saptamani de pomina inainte de concurs. Dupa ce m-am schimbat si am mancat pe o terasa la soare am revenit pe stadion pentru premieri si ca sa cascam gura pe la corturile echipelor.
Am ramas uimit de organizarea nemtilor, ma asteptam sa fie calumea dar e o diferenta enorma intre ce fac ei aici si ce am mai vazut prin tara.
Rezultatele au fost afisate online la scurt timp dupa termenul limita al concursului si eu am terminat pe 387 din 1000 de participanti la Short Track si pe 87 din 160 la categoria mea de varsta. Nu-mi pare rau ca am ales sa merg la concursul asta si probabil ca nu o sa fie singurul ... mai urmeaza...

Poze puteti vedea aici: Black Forest Ultra Bike Marathon 2011

My whereabouts

Nu am castigat la loto si nici nu am murit, nimic interesant la orizont, dar sunt cateva lucruri care s-au intamplat in ultimele doua saptamani pe care as vrea sa le arunc pe blog. De unele intamplari ma bucur, de altele nu prea...
Am reusit sa intru in contact cu cativa bikeri de prin preajma si ma bucur nespus de mult pentru asta deoarece de acum nu mai suntem singuri. Baietii, in numar de vreo 14 am inteles, au un mic club al lor si se dau destul de serios. Cei pe care i-am cunoscut deja sunt foarte bine pusi la punct d.p.d.v. al bike-urilor si al picioarelor. Ne-au luat la cateva ture cu ei si ne-au aratat niste trasee superbe prin imprejurimi. Duminica trecuta de exemplu m-au dus la o tura de 70 de km prin Padurea Neagra, nu stiu cu ce lingura mananca ei mountainbike-ingul dar au cam maturat cu mine pe jos, am ajuns acasa ca batut cu sticla. Sper sa ne tinem aproape de ei pentru ca par pusi pe treaba serioasa. http://www.frorider-hbg.de/



Un lucru care ma ingrijoreaza si ma dezamageste de ceva vreme e bicicleta mea care incepe sa cedeze. Stiu ca e destul de veche si extrem de uzata dar nu ma asteptam sa cedeze atat de multe lucruri deodata. Mai intai roata fata a facut un 8 de toata frumusetea care nu mai poate fi redresat (am fost la 2 service-uri), singura solutie in afara de a cumpara alta roata e sa gasesc o geata de la un Full Crum Red Metal 5, deocadata merg cu ea asa stramba cum e. Franele s-au dereglat si cred ca trebuie bleed-uite. Bateria de la ceasul Suunto e pe moarte. Transmisia e veche de 3 ani, scatzaie si pacane ca ultimul Pegas si mai nou sare lantul de pe foaia mijlocie la orice catarare sau orice fortare mai serioasa. Cauciucurile sunt praf, imediat ajung bune de rulat soselele - 2 pene in ultimele 2 ture. Furca, saraca de ea, elimina ingrijorator de mult ulei pe unul dintre brate iar poplockul merge numai cand vrea el. Toate cablurile si camasile sunt vechi si paraie la viraje. Nu am solutii si nu stiu cat o sa mai tina asa...



Iar pe final am si o veste mai buna, am primit acum cateva zile marea comfirmare... m-am inscris la Black Forest Ultra Bike Marathon ! Credeati ca ma pot abtine mult fara concursuri ?! Din cate am inteles dupa TransAlp si TransGermany, Black Forest Ultra ar fi cel mai prestigios concurs din Germania. Stiu ca prima editie a fost in 1997 si de atunci participa un numar impresionat de bikeri, anul acesta sunt deja inscrisi 4500 si mai sunt 2 saptamani pana la start.



Sunt 5 trasee: 117, 89, 77, 52 si 43 de km iar eu m-am inscris la cel mai scurt :). Interesant e ca starturile sunt din locuri diferite si la ore diferite, astfel se incearca un finish oarecum calculat si pe deasupra se pleaca din blocuri, eu plec din blocul 63. Finishul e pe un stadion... mor de nerabdare! Sa-mi tineti pumnii pe 19 Iunie.




Pe traseul sunt 2 catarari foarte abrupte care fac deliciul spectatorilor in fiecare an: