O toamna de vis

Pentru mine anul asta a adus multe schimbari si cea mai importanta e clar venirea mea in Germania. Odata cu schimbarea aerului s-a schimbat putin si clima, eu sunt un brasovean obisnuit cu noroi prin padure, zapada, ger si multa ploaie iar aici am dat peste o toamna placuta si foarte lunga. Azi e 20 de noiembrie, stau in maneca scurta pe balcon si beau o bere dupa tura de mtb de dimineata. Clima asta favorabila, lipsa ursilor si a lupilor si faptul ca proiectul de la munca s-a mai relaxat mi-au permis sa imi incep antrenamentul de iarna asa cum nu se putea mai bine.

De luni pana joi alerg cand vin acasa vreo 6 km pe la marginea satului, cu toate ca de cele mai multe ori vin tarziu acasa. O frontala si un buff la gura si evident lipsa ursuletilor din padure ma ajuta sa imi vad de alergari linistit chiar daca e trecut de ora 8. De cele mai multe ori dupa ora 5 e ceata peste tot si chiar si cu frontala e greu sa vezi mai mult de 3 metri in fata, probabil ca acasa nu as fi avut tupeu sa ies la alergat in conditile astea.




Vinerea fac pauza iar sambata alerg din nou dar de data asta mai mult si pe niste poteci foarte frumoase din rezervatia naturala din apropiere. Iar duminica e rezervata turei mele preferate de mtb - 38 de km de single trailuri, cateva catarari mici si cateva coborari tehnice prin rezervatie. De obicei plec de dimineata cand inca e ceata (de fiecare data cand merg prin ceata imi aduc aminte de Geiger 2010, catararea spre varf) si pe la jumatea turei iese soare si inroseste toata padurea, acasa ies pe balcon si savurez o bere. Ce pot sa-mi doresc mai mult?
Pana acum ma simt foarte bine si o sa mentin programul asta pana la jumatea lui decembrie cand o sa vin acasa in vacanta (acasa improvizam ceva, merg pe mana lui Liviu ;) ).
Am intentionat la un moment dat sa particip si la un semi maraton pe 5 decembrie (Crosul Mos Nicolaie) dar inscrierile au inceput pe 13 noiebrie si cele 3000 de numere s-au epuizat in cateva zile :(( . Imi e foarte dor de concursuri, trebuie sa recunosc asta, probabil ca 2-3 concursuri mi-ar fi facut toamna mult mai frumoasa.

Si ca sa ma abitionez si mai mult m-am inscris la ''Cupa iernii'' - e aici in Germania un site care anual organizeaza o cupa a pasionatilor de antrenamente in sezonul rece. Ideea e foarte faina, te inscri singur sau in echipa cu prietenii si iti aduni pe situl lor minutele de antrenament pentru care primesti puncte (de genul: 4 puncte - 60 de min de ciclism, 1 punct - 40 de min de alergat, etc). Competitia e din 7 noiembrie pana in 25 martie daca nu ma insel si evident la final vedem cine a fost mai sarguincios. In momentul de fata eu sunt pe locul 1619 cu aproape 10 ore de antrenament si primul clasat are 60 de ore... no comment. http://winterpokal.mtb-news.de/

Sper sa ne auzim curand, cu vesti bune bineinteles, sa-mi tineti pumnii (pe movescount) si pana data viitoare va doresc spor la antrenamente. Va las cu cateva poze din toamna mea:

Trekking in Alpii Bavarieni

Noh hai ca daca tot am ragaz sa va scriu va scriu tot ... adica nu chiar tot dar ma laud si eu cu ce e mai fain. Mi-am indeplinit un vis mai vechi - am fost pe munte in Alpi, in faimosii Alpi! De fiecare data cand auzeam de Alpi sau de Germania, Austria, Elvetia ma gandeam la cum ar fi sa ii vad de sus, de pe varf...
Impreuna cu colegii de munca am facut o tura de 9 ore in Alpii bavarieni, undeva pe langa Mittelberg, in Austria, intr-o superba zi de weekend. Am fost foarte bucuros la prima intalnire cu faimosii Alpi incat tot drumul am fost gura casca si am uitat de oboseala si de soarele care m-a cam ars pe ceafa. Nu pot sa zic ca am fost foarte impresionat de relief, seamana foarte mult cu muntii Fagarasi cu care sunt destul de obisnuit. Singura mare diferenta pe care am observat-o e ca sunt mult mai multe cabane ca la noi si la toate gasesti bere rece !
Va las cu pozele... https://picasaweb.google.com/111907133839383883239/AlpiiBavarieniMittelberg

Oktober ride

Cred ca a trecut mai mult de o luna de cand nu m-am mai atins de bicicleta, am avut o perioada destul de incarcata si pur si simplu nu am mai avut timp de nimic. Dar azi am incercat sa ma razbun, dupa ce am fost la munca si sambata si duminica simteam nevoia sa ma deconectez cumva, vroiam doar sa ies pe frig, sa ma murdaresc tot de noroi si sa distrug bicicleta. Nevoia asta turbata o am cam de 2 ori pe an: odata in primavara cand ies pentru prima oara dupa toate frustrarile de peste iarna si odata pe final de toamna cand trebuie sa umplu toata bicicleta de noroi, sa o fac praf pentru a o curata timp de 3 zile ca sa fie curata si pregatita pentru trainer.
La munca imi statea capul numai la ciclocrosuri pline de noroi, la frigul de afara si la tonele de frunze din padure. Dar din pacate vremea a fost super, traseul pe care l-am ales a fost impecabil si tura a iesit perfect, dar nu ''perfectul'' ala pe care il cautam eu. Se pare ca o sa trebuie sa mai insist, sa caut acel noroi care o sa ma linisteasca si o sa ma trimita in casa... pe trainer.

Din alte puncte de vedere sunt destul de dezamagit de finalul asta de an, sunt departe de orice fel de forma fizica si se pare ca nici macar turele de placere nu mai apuc sa le fac. Presupun ca asta e si motivul pentru care scriu rar pe blog.

https://picasaweb.google.com/111907133839383883239/OktoberRide

Eurobike

Am reusit sa ajung si eu la Eurobike, un eveniment despre care pana acum doar citeam pe net sau prin Mbike. Am avut ceva treaba prin preajma si am prins ultimele 3 ore ale expozitiei. Deja multe standuri cam strangeam sandramaua dar tot am apucat sa vad cateva modele din 2012, ceva noi tehnologii, noi trenduri, etc...
Impresionant este numarul de branduri si firme despre care nu mai auzisem pana acum. Daca nu ma insel expozitia a avut cam 8 hale mari plus un hambarul unui zepelin rezervat bicicletelor electrice si altor tehnologii hibride. Va las sa va uitati peste putinele poze pe care am apucat sa le fac si sa va inchipuiti cam cum a fost la Eurobike anul acesta.

Mai multe poze aici: Eurobike2011

Gechingen MTB Marathon si declinul meu

Acum o luna si ceva, adica cam de cand nu v-am mai scris, am participat la un mic concurs in apropiere, Gechingen MTB Marathon. Parea sa fie o chestie draguta la care participam mai mult de distractie, parea foarte simplu de la distanta asa ca nu i-am acordat importanta necesara si 2 saptamani inainte de concurs nu am facut aproape nici o pregatire serioasa.
Erau doar 5 ture a cate 5.8 km plus un startloop, in total 32km, plus ca stiam de la amicii nostri ca e un concurs mai mult intre satucele din imprejurimi si nu o sa participe prea multa lume. Am reusit sa il conving si pe Adi sa participe la primul lui concurs si impreuna ne-am prezentat la start.




Cursa in sinea ei a fost foarte interesanta, traseul a fost in totalitate pe single trail-uri si atmosfera mi-a placut din cauza spectatorilor veniti in numar mare. Dar partile nasoale au dominat din nou: a fost extrem de cald pentru zona noastra si traseul continea mult prea multa catarare pentru mine. Am incercat sa trag de mine toata cursa dar din pacate dupa 2 ture eram devastat, in special pe catarari. Coborarile au fost foarte interesante si destul de tehnice pentru gusturile nemtesti si in prima parte a cursei cred ca am mers bine pe ele, sau cel putin mai bine decat cei din jurul meu.
Dupa jumatatea turelor spatele a inceput sa ma doara din nou si restul cursei s-a transformat intr-un chin total, o incercare patetica de a termina sub orice forma cursa. Imi amintesc ultimele viraje si ultimele catarari, eu fost crunte... si nici macar nu erau cine stie ce urcari, cred da asta m-a demoralizat cel mai mult.
Am terminat cursa foarte obosit, dupa mine au mai venit 3-4 concurenti, si dupa ceva vreme a venit si Adi, care a terminat din pacate pe ultimul loc la general. Imi pare rau ca am ales un concurs atat de greu pentru el si ca la primul lui concurs a terminat ultimul. Si mai nasol a fost dupa 2 zile cand am aflat ca am terminat si eu ultimul la categoria mea... patetic !
Dupa cursa m-am simtit foarte prost, fizicul m-a tradat din nou dar de data asta nici vointa nu a mai fost cu mine. De atunci a trecut o luna de cand nu m-am mai urcat pe bicicleta, nu mai vroiam cred... E clar ca nu pot sa ma antrenez cat as vrea, e clar si ca am probleme cu spatele si pur si simplu cred ca am cedat de data asta.

Efectele se vad imediat - daca nu ies cu bicicleta parca sunt mai obosit si mai stresat, foarte rapid am pus 5kg pe mine si pe zi ce trece sunt din ce in ce mai dezamagit... O luna de pauza inseamna ca pot sa sterg tot antrenamentul pe anul in curs, acum gafai si daca urc in graba doua scari. Ceasul meu Suunto imi zice ca acum sunt clasa de fitness 4, acum o luna eram 7. Praf!
Si practic cu pauza asta nu am rezolvat nimic, decat ca acum sunt zero si pot sa uit clar de vreo participare la vreun concurs anul asta. La un moment dat ma gandeam ca o sa vin in Brasov intr-o mini vacanta ca sa pot particila la duatlon dar e clar ca e doar un miraj acum. Acum ma simt mai linistit, am ramas cu o rana in memorie si cu o frica de durere in general si de concursuri probabil, de orgiliu nu mai vorbesc.
Dar trebuie sa merg inainte si sa tind spre ceva mai bun si poate sa si evoluez cumva, luni si marti am iesit la 2 ture lejere iar ieri Markus m-a scos la o tura de 50 de km care a scos tot untu din mine...am retrogradat atat de mult! Sper sa imi revin cumva.

P.S. Imi cer scuze ca v-am dezamagit si nu am mai scris pe blog dar se pare ca blogul asta merge doar daca ies cu bike-ul, e un fel de sincronizare cu experietele mele.

Ceva poze gasiti aici: MTB Gechingen si aici: Gechingen Trailrider

Calmbach MTB Marathon

Catarare, catarare si iar catarare! Parca doar atat mi-a ramas in cap dupa concursul de ieri.
Ieri la ora 14 s-a dat startul unui mic maraton in Calmbach - Padurea Neagra. Am decis sa merg la acest concurs pentru ca era foarte aproape de casa si m-am gandit ca fiind mai mic poate e si mai usor. Gresit!
Partea cea mai nasoala a fost ca m-am prezentat singur la concurs, fara nici un fel de suporter sau asistent desi as fi avut mare nevoie de o persoana cu mine. Nu cunosteam pe acolo pe nimeni si mai mult de atat nu cunosc nici limba lor si asta m-a cam facut sa ma simt in plus. Inainte de start m-am incalzit alaturi de ceilalti concurenti si m-am demoralizat si mai tare cand am vazut ce echipari au majoritatea, cred ca 90% din ei aveau carboane! Inainte de start unul dintre organizatori ne-a salutat si ne-a dat cateva informatii despre traseu si pe urma a anuntat ca sunt prezenti si cativa concurenti din Elvetia, Olanda, Ungaria si unul din Romania (asta mi-a mai ridicat moralul putin).
Cursa in sine a fost oribil de dificila pentru mine, la categoria mea trebuia sa parcurg de 3 ori un traseu de 16.5 km dintre care primii 11 in catarare si ultimii 6 coborare. La start ne-am inghesuit toti pe un traseu ingust si inclinat, am plecat din a doua jumatate si mi-au trebuit ceva minute bune sa imi intru in vreun ritm de orice fel. Prima tura mi s-a parut foarte grea, cred ca din cauza ca incercam sa ma tin de cei din fata si ma consumam foarte mult. In a doua tura m-am simtit mai bine desi spatele m-a durut pe toata catararea. M-am molesit putin cand am intrat in a doua tura pentru ca stiam cata catarare ma asteapta dar am reusit sa ma tin ocupat cu mancatul de energizante si tintirea adversarilor din fata. Ultima tura a fost cea mai dificila pentru ca am inceput sa am crampe musculare si spatele era aproape amortit, ultimii 5 km au fost foarte grei aproape ca ramasesem fara baterii.
O concluzie clara e ca sunt varza pe catarari, desi mergeam cat de turat puteam adversarii ma depaseau fara probleme. Ori sunt ei praf la coborari ori, cel mai probabil, sunt eu muci pe catarari. Pe fiecare tura de catarare ma luau 5-6 concurenti iar pe coborari mergeam si cu 55-60 km/h si pana jos ii prindeam din nou.
Am fost foarte obosit cand am terminat cursa, am avut niste frisoane ciudate desi afara era cald, crampe la picioare si moleseala. Partea buna e ca la final ma asteptau Markus si Andrej care venisera sa ma incurajeze, foarte dragut din partea lor. Am mancat un würst si am plecat acasa cu coada intre picioare.
Seara am aflat ca am terminat pe locul 99 din 124 (200 au fost la start) si surprinzator pe locul 23 din doar 27 la categoria mea de varsta. Eu sunt varza si nemtii sunt mai buni decat romanii, asta e clar. Si habar n-am cum sa evoluez cu catararile, incep sa cred ca sunt bun doar la probe gen contratimp, ar trebui sa ma resemnez?

Cateva poze facute de mine inainte si dupa cursa aveti aici: Calmbach MTB Marathon



Zona e foarte frumoasa, seamana putin cu Valea Prahovei de la noi


Inca un numar de pus la colectie.

After party

Premiul meu

Fahradtehnik Training ... and drinks

Saptamana trecuta baietii din echipa Frorider ne-au invitat la un antrenament mai special, un fel de team building anual de al lor. Ideea e simpla - toata echipa se strange si vine un tip pe numele lui Arndt Röhm, o fosta legenda a trialului pe bicicleta, ca sa ne invete trick-uri specifice aceastei ramuri a ciclismului.
Ne-am intalnit intr-o margine de padure la un fel de cabana, defapt resedinta unui club de trial pe biciclete si moto-trial, intr-o marti, dupa munca. Eram putin rezervat cu privire la trick-urile pe care tipul respectiv avea sa ni le arate avand in vedere micul soc avut cand l-am vazut pentru prima oara. Ca idee Arndt era un tip pe la 50 si de ani, cu putina burta, intr-un trening clasic de gratargiu si cu un mtb vechi si simplu. Dar aparentele inseala mereu, tipul nu si-a iesit din mana nici acum si ce stie se pare ca stie calumea; ne-a aratat unele lucruri pe care nu cred ca o sa le pot face vreodata, lucruri care pentru el pareau atat de simple... Odata ce ne-am dat putin drumul lucrurile au inceput sa fie distractive, ca sa fiu mai concis am inceput cu ceva pivotari cu roata de spate in jurul unor jaloane, apoi tehnici de urcare a unor trepte inalte si ude, o mica bucla pe teren foarte accidentat in care trebuia sa executam o pivotare si o catarare pe un europalet, bunny-hop peste un obstacol, stat pe loc fara frane si la final inca o portiune de traseu accidentat cu diverse abordari.
Ideea in sine si lucrurile pe care le-am invatat acolo au fost foarte interesante, cu putina practica cred ca chiar o sa se prinda ceva de mine cu timpul, cel putin pivotarea rotii din spate o exersez la fiecare oprire acum, parca mi-a ramas pe creier.

Norocul nostru a fost ca a doua zi am avut concediu de la statul german, pentru ca dupa antrenamentul acela ne-am apucat de gratare si bineinteles de bere. Nu as fi pariat nici in ruptul capului ca seara se v-a termina tarziu si cu lupte grele. Am facut un foc imens intr-un butoi si langa el am baut si am povestit pana la 4 dimineata. A doua zi nimeni nu a mai fost bun de nimic... clasic!

Multumesc Markus, Mike, Andrej, Swen si restul echipei pentru invitatie. Vielen dank jungs!

Mai multe poze puteti vedea aici: Fahrtehnik Trial Training

Black Forest Ultra Bike Marathon

Revin dupa o perioada de absenta si asta doar in cauza ca am fost ingrozitor de ocupat cu munca. Am avut 2 saptamani in care am lucrat cate 12 ore pe zi: munca si somn, munca si somn, nici o alta activitate. Cu toate astea weekendul trecut am participat la Black Forest Ultra Bike Marathon chiar daca de cateva ori m-am gandit sa renunt si din cauza lipsei de antrenament si din cauza bicicletei pe care am reusit sa o repar in ultimul moment.



Asadar concursul... cand am aflat cati oameni o sa participe si cate trasee o sa fie nu prea imi venea sa cred ca se poate organiza asa ceva. Sa va dau cateva date de intrare...anul aceasta au participat 5000 de oameni, sunt 5 trasee care pleaca din 3 sate diferite la ore diferite, startul se face pe blocuri iar finishul e pe un stadion. Avand in vedere toate astea am crezut ca o sa fie un dezastru total in localitatea de unde trebuia sa imi iau numarul de concurs dar nu a fost nici pe departe ce ma asteptam. Totul a decurs elegant, mi-am luat numarul, am asistat la startul catorva blocuri de la traseul Ultra si Marathon si am plecat devreme spre localitatea de unde plecau categoriile Short si Power.
Dimineata concursului nu a aratat prea bine, in Hinterzarten am asteptat cam 2 ore pana la start si tot timpul asta ploaia nu s-a oprit. Concurentii de la Ultra si Marathon treceau pe langa noi si nu aratau prea bine, cativa dintre ei abandonau tremurand de frig, lucru care ma cam ingrijora. Am inceput cu o ora inainte de start sa ma incalzesc si asta m-a ajutat pentru ca in cursa am pornit foarte ok. Categoria mea - Short Track a avut 12 blocuri de start a cate 30 de rideri iar eu am plecat din penultimul bloc.
Startul a fost unul calm, toti au plecat destul de incet iar eu am profitat de asta si m-am distantat dupa 4-5 km de cei din blocul meu. Curand a inceput prima catarare si am ajuns concurentii din blocurile din fata mea. Curios e ca am reusit si pe urcare sa depasesc foarte multi oameni desi nu excelez deloc la capitolul asta. Cam pe la km 20 a fost primul check point unde erau foarte multi oameni opriti la energizante, eu nu am simtit nevoia asa ca nu m-am oprit. De acolo a inceput prima coborare si odata cu ea si o ploaie de toata frumusetea. A fost destul de nasol pentru ca toata coborarea a fost pe o sosea ingusta si abrupta, inghetam de frig si imi era cam frica in viraje. Cred ca pentru prima oara m-am bucurat cand am inceput din nou sa urcam. Am reusit sa ma incalzesc din nou si am mai depasit cativa concurenti dar nu prea multi pentru ca a inceput sa ma doara din nou spatele. Am reusit sa ignor durerea putin si am ajuns la km 33 la cel de-al doilea check point. Nici aici nu m-am oprit pentru ca am fost uimit de ceea ce urmeaza, era o panta cam de 500 de metri cu o inclinatie dementiala. Pe margine erau o multime de oameni care ne incurajau, un set de boxe in varf cu muzica potrivita, clopote, tipete, incurajari...perfect. Am reusit sa urc toata panta pe bike si sa intru in padure dar cred ca daca mai urmau si 100 de metri de urcare cedam cu siguranta, eram sleit de putere. A urmat o coborare lunga si placuta, a iesit si soarele si ultimii kilometrii am mai fortat putin pe plat, asta pana cand am intrat pe stadion. Pe margine bineinteles ca a fost plin de suporteri care ne-au incurajat pe toti in turul de stadion pana la balonul de finish.




Am reusit si de data asta sa termin cu bine si chiar m-am simtit foarte bine desi am avut 2 saptamani de pomina inainte de concurs. Dupa ce m-am schimbat si am mancat pe o terasa la soare am revenit pe stadion pentru premieri si ca sa cascam gura pe la corturile echipelor.
Am ramas uimit de organizarea nemtilor, ma asteptam sa fie calumea dar e o diferenta enorma intre ce fac ei aici si ce am mai vazut prin tara.
Rezultatele au fost afisate online la scurt timp dupa termenul limita al concursului si eu am terminat pe 387 din 1000 de participanti la Short Track si pe 87 din 160 la categoria mea de varsta. Nu-mi pare rau ca am ales sa merg la concursul asta si probabil ca nu o sa fie singurul ... mai urmeaza...

Poze puteti vedea aici: Black Forest Ultra Bike Marathon 2011

My whereabouts

Nu am castigat la loto si nici nu am murit, nimic interesant la orizont, dar sunt cateva lucruri care s-au intamplat in ultimele doua saptamani pe care as vrea sa le arunc pe blog. De unele intamplari ma bucur, de altele nu prea...
Am reusit sa intru in contact cu cativa bikeri de prin preajma si ma bucur nespus de mult pentru asta deoarece de acum nu mai suntem singuri. Baietii, in numar de vreo 14 am inteles, au un mic club al lor si se dau destul de serios. Cei pe care i-am cunoscut deja sunt foarte bine pusi la punct d.p.d.v. al bike-urilor si al picioarelor. Ne-au luat la cateva ture cu ei si ne-au aratat niste trasee superbe prin imprejurimi. Duminica trecuta de exemplu m-au dus la o tura de 70 de km prin Padurea Neagra, nu stiu cu ce lingura mananca ei mountainbike-ingul dar au cam maturat cu mine pe jos, am ajuns acasa ca batut cu sticla. Sper sa ne tinem aproape de ei pentru ca par pusi pe treaba serioasa. http://www.frorider-hbg.de/



Un lucru care ma ingrijoreaza si ma dezamageste de ceva vreme e bicicleta mea care incepe sa cedeze. Stiu ca e destul de veche si extrem de uzata dar nu ma asteptam sa cedeze atat de multe lucruri deodata. Mai intai roata fata a facut un 8 de toata frumusetea care nu mai poate fi redresat (am fost la 2 service-uri), singura solutie in afara de a cumpara alta roata e sa gasesc o geata de la un Full Crum Red Metal 5, deocadata merg cu ea asa stramba cum e. Franele s-au dereglat si cred ca trebuie bleed-uite. Bateria de la ceasul Suunto e pe moarte. Transmisia e veche de 3 ani, scatzaie si pacane ca ultimul Pegas si mai nou sare lantul de pe foaia mijlocie la orice catarare sau orice fortare mai serioasa. Cauciucurile sunt praf, imediat ajung bune de rulat soselele - 2 pene in ultimele 2 ture. Furca, saraca de ea, elimina ingrijorator de mult ulei pe unul dintre brate iar poplockul merge numai cand vrea el. Toate cablurile si camasile sunt vechi si paraie la viraje. Nu am solutii si nu stiu cat o sa mai tina asa...



Iar pe final am si o veste mai buna, am primit acum cateva zile marea comfirmare... m-am inscris la Black Forest Ultra Bike Marathon ! Credeati ca ma pot abtine mult fara concursuri ?! Din cate am inteles dupa TransAlp si TransGermany, Black Forest Ultra ar fi cel mai prestigios concurs din Germania. Stiu ca prima editie a fost in 1997 si de atunci participa un numar impresionat de bikeri, anul acesta sunt deja inscrisi 4500 si mai sunt 2 saptamani pana la start.



Sunt 5 trasee: 117, 89, 77, 52 si 43 de km iar eu m-am inscris la cel mai scurt :). Interesant e ca starturile sunt din locuri diferite si la ore diferite, astfel se incearca un finish oarecum calculat si pe deasupra se pleaca din blocuri, eu plec din blocul 63. Finishul e pe un stadion... mor de nerabdare! Sa-mi tineti pumnii pe 19 Iunie.




Pe traseul sunt 2 catarari foarte abrupte care fac deliciul spectatorilor in fiecare an:

Schönbuch Sunny Rain

Dupa o alta saptamana lunga si grea de munca am planuit o super tura pentru sambata, Constantin aflat si el in deplasare prin Germania ni s-a alaturat de data asta. Am intarziat putin de dimineata si am reusit sa plecam abia pe la 12 de acasa cu un nor amenintator in spate. Dar asta nu avea sa ne opreasca, nu aveam degand sa raman acasa sub nici o forma.
Traseul l-am ales din nou in Schönbuch pe cateva drumuri pe care le cunosc deja si care imi plac mai mult, dar si prin cateva nebatute de noi pana acum. Imediat dupa intrarea in padure a inceput o ploaie marunta dar placuta si racoritoare mai ales pe catararile de la inceput (ploaia de genul asta imi aduce aminte de ploaia de la Prima Evadare 2010 ).
Dupa prima jumatate de ora ajunsesem deja in inima rezervatiei dar din nefericire si norii ne-au ajuns si a inceput o ploaie adevarata. Partea buna e ca din centru pana pe coasta vestica a trebuit urcam sustinut cateva minute si asta ne-a ajutat sa ne mentinem calzi. Odata obisnuiti cu apa am incetat sa mai ocolim inevitabilul, pur si simplu ne-am distrat pe potecile ude. Am deviat de la drum si am mers o mica bucata de-a dreptul prin padure pana cand am ajuns pe coasta vestica unde potecile sunt de vis. De aici si pana in Herrenberg a fost o cursa nebuna pe single trail-uri, soarele a iesit pana la urma si pana acasa aproape ca ne-am uscat. Acasa bere si povesti pe balcon...

Ceva poze gasiti aici: Schönbuch Sunny Rain



Filmarile sunt pe coasta de vest a Schönbuch-ului, pe potecile despre care va vorbeam intr-un post anterior Deasupra Herrenbergului




P.S. Duminica am vrut sa mai facem inca o tura dar am avut papucii de bike uzi asa ca am preferat sa vizitam Tübingen-ul si un Fest din Kuppingen, mai multe poze aici: Tubingen si Kuppingen Fest