Mihai's blog: November 2009

Ciprian s-a simtit liber prima oară când a urcat pe o bicicletă. Orfan, avand parte de grija cumplita a statului prin case de copii, Ciprian nu a ajuns un om la marginea societătii. Nu s-a lasat infrant si nu si-a gasit o scuza in trecut.
Are 12 titluri de campion national al Romaniei la triatlon sau duatlon. Numeroase titluri si locuri fruntase castigate prin alergare, cu bicicleta sau rolele. Azi, e si student la Brasov, la Facultatea de Educatie Fizica si Sport, cu bursa completa. Urmeaza, in plus, cursurile Scolii Nationale de Antrenori.
Marele lui VIS este sa reprezinte Romania la Olimpiada din 2012 in concursul de triatlon (in care probele de inot – 1,5 km, bicicleta – 40 km si alergare – 10 km se succed una dupa alta). Ca sa aiba cu adevarat sanse la Olimpiada si, de ce nu, sansa unei medalii, Ciprian Balanescu aduna bani ca sa mearga in Spania. Anul acesta l-a vazut in concurs, i-a vazut potentialul, antrenorul Federatiei Nationale Spaniole de Triatlon. Impresionat, l-a chemat in Ponte Vedra, ca sa il antreneze. Ciprian se incapataneaza, din pasiune, sa practice un sport despre care nu multi au auzit in Romania si care nu are federatie la noi sau sustinere de vreun fel. Nu e un sport ieftin. Fiecare proba din cele trei are nevoile ei – costum de inot de neopren, ochelari; bicicleta de cursa, dar si bicicleta de catarare, echipament de bicicleta – casca, ochelari, manusi, tricouri si pantaloni anume, pantofi –, pantofi de alergare si alte tricouri si pantaloni, apoi geluri speciale pentru concurs etc. In plus, e nevoie de sfaturi avizate, de nutritie profesionista, adecvata, de o stiinta a recuperarii, dar, mai ales de stiinta antrenamentului pentru un sportiv de performanta, capabil de performanta. Cip s-a descurcat in toate, cu aceea tenacitate si determinare care il caracterizeaza. S-a descurcat pana la federatie si antrenor de profil. Acum, are o sansa. Si are deja 6200 de euro din cei 10.000 care ii trebuie pentru un an de pregatire in Ponte Vedra. Noi avem, prin Ciprian, o sansa de medalie la Olimpiada de la Londra, intr-o proba frumoasa, incitanta si pentru spectator.
Eu cred in Ciprian pentru ca e un invingator oricum si pentru ca munceste. As vrea insa mai mult – vreau sa isi vada visul cu ochii. Nu e prea mult, nu?!, sa cer ca un copil muncitor, plasat de viata, initial, pe cea mai putin ofertanta treapta, sa aiba in valiza lui de copil orfan o medalie olimpica. Hai sa il ajutam pe Ciprian sa urce pe bicicleta care ii da tot atata fericire cata libertate!

Fiecare dintre noi poate sa-l voteze pe Ciprian doar odata pe zi, intre 18-27 Noiembrie. Voteaza si tu aici !!!

A sosit ziua cea mare, concursul cu importanta cea mai mare pentru noi, din intregul sezon (sezon - ipotetic vorbind, pentru ca noi defapt am mers doar la 4 concursuri de-a lungul anului). Duatlonul este singurul concurs din Brasov si prima editie a reprezentat prima noastra participare la un concurs de specialitate.

Acum doua saptamani concursul a fost amanat din cauza vremii nefavorabile si duminica a fost cat pe ce sa putem nota 2-0 in batalia duatlon vs vreme. Dincolo de usa blocului ne-au asteptat temperaturi scazute si o ninsoare slaba, in standuri termometrul meu arata 1 grad si probabil ca pe traseul din padure erau cateva grade sub 0. Dar nu ne-a pasat, cei care au fost speriati de vreme si au ramas acasa au avut ce sa piarda, cei prezenti se incalzeau care cum puteau, iar noi asteptam cu entuziasm startul.

Pana la urma eu am participat la stafeta alaturi de Alex, Sica si-a incercat puterile la hobby iar Andrei si-a dat seama la maratonul de la Sfintu Gheorghe ca duatlonul il v-a solicita prea mult si a preferat sa se posteze intr-unul dintre cele mai accidentate zone de pe traseu si sa faca poze tuturor concurentilor.

Inaintea startului am observat multe fete cunoscute, multi oameni care au podiumuri cu care sa se laude si multa experienta in spate, anul aceasta duatlonul a strans “crema”: campioni nationali si invingatori la duatloane, maratoane, crosuri, ironman, mtb, downhill, ciclocross, triatlon, participanti la olimpiade, castigatorii de anul trecut si multa lume buna. Cred ca ne putem considera norocosi ca am putut concura alaturi de cei mai buni concurenti din tara.

Dupa sedinta tehnica la care si noi si organizatorii ne bataiam de frig, am parasit standurile pentru a merge la linia de start si am lasat in urma standurile pline cu bicicletele si echipamentele fiecaruia pregatite pentru ceea ce va urma.

Startul a fost unul rapid, debia am putut sa-mi dau seama unde e Alex si Sica si sa ii incurajez inca odata. Alergatorii au disparut imediat la vale si eu m-am intors in standuri pentru a-mi continua incalzirea alaturi de restul participantilor la stafeta. Cum numai cei de la stafeta mai puteau fi in standuri mi-am dat seama ca am adversari foarte puternici, fiecare cu cate un alergator pe masura…categoria urma sa fie cea mai disputata.

Alergatorii s-au intors foarte curand si spre surprinderea mea si a fetelor Alex a reusit un timp extraordinar. A plecat din prima treime a plutonului si el spune ca nu a fost depasit de nimeni, reusind astfel sa ajunga al 8-lea in standuri. Efortul lui mi-a oferit o oportunitate uriasa, am plecat inaintea multor adversari si aveam doar pe cativa in fata. M-am incalzit foarte repede pe urcare si spre scarile lui Gabone am fost depasit de primii 2 urmaritori, Logigan (Ideal Team) si un concurent de la una dintre echipele Geiger Team. Pe urcarea spre saua Tampei m-au depasit si Razvan Juganaru de la profi si un ciclist de la Conpet. Din saua Tampei am ramas singur si am incercat sa fortez cat mai mult pana in varf. Sper deosebire de antrenamentele pe care le-am facut pe traseu, am reusit sa-mi imbunatatesc timpul pana in sa, asta probabil din cauza ca nu am simtit nici o durere, nici la muschi si nici la spate.

Pe ultima urcare foarte grea a sosit si salvarea mea, m-a ajuns Catalin Moga, participant la categoria hobby :-) . Momentul ideal de a profita, stiam ca nu mai e mult pana in varf asa ca am fortat nota si m-am tinut dupa el pana in Stechil, pe toata coborarea si pana aproape de final langa liceul forestier. Coborarea a fost dementiala, asa cum ma asteptam dealtfel. Mult noroi si multe frunze ude, dar cauciucurile s-au descurcat de minune si nu am avut nici o problema nici la urcat nici la coborat. M-am trezit tipand de bucurie in spatele lui Cata, asta a fost avantajul meu – cunosteam foarte bine traseul si pur si simplu m-am bucurat de el.

Curand am iesit din padure, am ajuns pe ultimul push the bike si aici am fost depasiti de Silviu Manea – castigatorul categoriei profi. Catalin a ajuns un alt concurent din fata si m-a lasat in urma. Pe ultima coborare pe langa telecabina m-am luptat putin cu riderul echipei “Brasovenii Team” si am fost invins miseleste, el a sarit o scara pe care eu am ocolit-o si asa ca mi-a luat-o in fata :-) . Am ajuns din nou in standuri in uralele MC-ului care a facut un show de zile mari pe frigul ala: “Si iata-l pe numarul 169 de la stafeta !!!!”. Am predat stafeta, adica cipul de la picior, lui Alex si el a plecat in cursa de recuperare a timpului pierdut de mine pe bike. Am parcurs traseul intr-o ora si 3 minute, cu 4 minute mai mult decat cel mai bun rezultat al meu din antrenamente la care se pot adauga timpii petrecuti in standuri si pe scarile care te scot din parc. Eu sunt multumit de rezultatul meu, dar si mai multumit de ce a putut Alex sa obtina. Pe ultima alergare a lui, a reusit sa il depaseasca pe Catalin si inca alti 3 concurenti si cu un timp aproape la fel de bun ca la prima alergare a terminat concursul in uralele MC-ului (din nou “numarul 169” :-)). Asa ca, probabil fara eforturile depuse de Alex, echipa MTB Brasov nu ar fi reusit sa termine pe locul 10 din cele 22 de echipe participante la “superdotata” categorie stafeta.

O performanta extraordinara a reusit si Sica care a terminat destul de sleit de puteri pe locul 11 la categoria lui. Bravo Sica ! …(nici nu ne gandeam ca o sa te trezesti dimineata aia dupa betia de sambata.)

Andrei a reusit sa invinga frigul din padure si sa umple 2 carduri de memorie cu cateva poze foarte interesante.

Deci, un concurs excelent pe o vreme apriga, pe un traseu greu, pe o coborare de categoria grea cu adversari pe masura…un final de sezon de vis. Cu promisiunea ca anul viitor o sa fim mai bine pregatiti, mai odihniti si mai experimentati, va pup si va urez un antrenament de iarna cat mai usor.

Multumesc Alex pentru performanta, promit ca o sa fiu mai bun la anul; mersi Catalin pentru ca m-ai tras dupa tine si la concursul asta ;). Mersi Andrei pentru poze si nu in ultimul rand multumesc fetelor care au inghetat in standuri in asteptarea noastra.

Poze gasiti pe aici: 1 2 3 4 5 6