Racadau (mtb-geocaching)

Pierdut in regatul ursilor... Racadau - cea mai des calcata zona de catre ursi din Brasov.
Trebuie sa recunosc ca aventura dupa geocachuri de unul singur in aceste zone este o nebunie curata chiar si pentru mine. Desi sunt brasovean si teoretic ar trebui sa fiu obisnuit cu ideea ursilor de la noi, azi am avut inima cat un purice cand pedalam la deal prin padurea deasa de deasupra cartierului Racadau. Sa ma fi vazut cum fluieram si cantam de unul singur pe bike de frica sa nu dau nas in nas cu vreun Martinica (nu am voce si nici talent la cantat deci probabil m-as fi facut si de ras daca ma auzea cineva.)
In orice caz am batut multe trasee si carari de padure, departe sau aproape de oras, dar niciodata nu am intalnit ursul, probabil si pentru ca mergem in grup, facem scandal, tipam, franam, etc ... si probabil asta ii avertizeaza din timp. Totusi un spray paralizant nu mi-ar strica in buzunar, nujt daca are efect sau nu dar sunt sigur ca nu vreau sa ajung la 3 metri de un urs si sa ma apuc sa testez metoda. Pe caini in schimb ar merita incercat, sunt atacat din ce in ce mai des zilele astea.

Un post anterior - Cum sa te aperi de urs




Pe aici cantam...

Doua zile de mtb-geocaching

Am avut parte de 2 zile, sau mai bine zis 2 dimineti superbe. Vremea a tinut cu mine si pentru ca sunt schimbul 2 mi-am petrecut diminetile cautand comori prin zona Brasovului si exersand pe cat posibil pe bike. Combinatia e perfecta, sunt pe bike si caut tot felul de indicii si de cutii prin paduri, poteci si pajisti frumoase, unele chiar nestiute de mine. Deci ... e un fel de aventura foarte placuta.
Tot din pricina lipsei unui gps nu am reusit sa gasesc decat 1 geocache din cele 3 pe care le-am cautat. Dar ma incapatanez si tot le gasesc, cu harta, cu busola, cu extarpolari de waypointuri si numarat pasi prin padure...






Cutia de la prima etapa a multicache-ului de pe drumul de poiana

Nano cache-ul de la Turnul Alb

Geocacheurile abordate:

Ka19-BV - Junii Rosiori

Ka17-BV - Brasov White Tower

Sk02 - Warthe

Dambu Morii (mtb-geocaching)

A venit soarele, de necrezut dar duminica chiar a fost o zi frumoasa in care nu a plouat. Numai buna de o tura usoara si placuta la un geocaching. Zona am ales-o sa fie Dambul Morii iar cache-ul Ka24-BV - Dambul Morii. Din pacate, desi am cautat destul de mult padurea nu am gasit comoara... imi trebuie neaparat gps!

Sa speram ca vremea o sa tina cu noi si saptamana viitoare.

Vreme anti-bike

A trecut o groaza de timp de cand nu m-am mai urcat pe bike... mica raceala pe care am tras-o dupa Prima evadare, lipsa timpului si mai ales vremea de tot rahatu din ultima vreme m-au tinut departe de bike. Deja sunt 2 saptamani de cand nu am mai pedalat si simt nevoia sa o fac cat mai curand, ma simt obosit si extenuant de munca... imi lipsesc evadarile.
Joi am venit de la munca si am vazut soarele pe cer, cred ca pentru prima oara de la revenirea din Grecia, asa ca nerabdator am iesit la o tura scurta pe Tampa impreuna cu Victor. Ocazie cu care am retestat noua pozitie pe bike si noile mansoane si coarne... Dupa atata pauza spatele a fost odihnit asa ca nu l-am simtit deloc desi totusi nu am fortat nota absolut deloc. In schimb coarnele mi se par geniale, pe catarari fac o diferenta f mare, pozitia e foarte placuta si puterea in pedale parca creste nitel.
Acum se apropie weekendul de 3 zile si planuiesem sa merg sambata la Maraton Tg. Secuiesc dar din pricina ultimei raceli si a vremii in continuare nefavorabile o sa renunt. Sper macar una din zilele astea 3 sa fie macar neploioasa daca nu insorita sa pot face o tura prin Poiana Narciselor.

Mansoanele sunt Cube Race 98g iar coarnele Cube Ready Bar-ends 64g

Vacanta in Grecia

Vacanta in Grecia … nu-i asa ca suna bine? Si a fost foarte bine, la fel de bine cum suna…
Anul trecut mi-am petrecut vacanta in Grecia, pe insula Thassos dupa cum probabil stiti deja. Atunci am aflat de cupa Thassos la mtb, un maraton cu peisaje superbe cu plecare de pe plaja pana pe unul dintre cele mai inalte varfuri ale insulei si coborare inapoi pe plaja. Imediat dupa ce m-am intors in tara am hotarat ca trebuie sa particip si eu.

Gata, merg la concurs!...dar daca tot merg pe o insula superba de ce sa nu stau mai mult si sa-mi iau si prietenii cu mine?..sa fie vacanta calumea, ce naiba! Zis si facut, eu, Dana, Sebi si Alex ne-am imbarcat vineri dimineta in logan si am plecat la drum…dupa o lungi asteptari si planuiri, cam din noiembrie 2009.
Trebuia sa parcurgem 1000 de km prin Romania, Bulgaria si Grecia. A fost primul drum in afara tarii la volan, cam cu emotii dar cu putina atentie am ajuns linistiti pe insula. Mai putin fericita a fost amenda primita la bulgari pentru ca nu am lipit in geam vigneta. Nu o sa dezvolt prea mult aici pentru ca ma enervez iarasi; ideea e ca stateau la sparla si asteptau euroii ca niste “cefe late” ce nu se desmint nicioata, dar am cazut la pace cu un “fifthy/fifthy, no protocol” de 50 de euro. In rest toate bune si frumoase: drumurile bune (mai putin la noi in tara), trafic light (mai putin pe centura Bu curestiului), peisaje frumoase, la radio “drum cu prioritate” in Romania, manele in Bulgaria si zorba grecu in Grecia.
Insula...in sfarsit vedem insula! Ne dam cu feribotul vreo juma’ de ora si insula se face din ce in ce mai mare sub ochii nostri. Facem 3 poze, vedem 2 delfini, si se face ca prindem 1 mai in Thassos. Fiind prea dimineata le-am aratat colegilor de excursie orasul Limenas inainte de a merge in Skala Potamia unde trebuia sa trezim gazda si sa ne cazam. Am avut o casuta cu 2 camere, baie, bucatarie utilata, peluza pe care Sebi a udat-o sarguincios in fiecare seara, plaja la 20m, supermarketul la 30m, totul pentru 50 de euro pe zi (NU de persoana!).
Prima zi a fost light, ne-am debarcat, ne-am bagat picioarele in marea Egee si am mers pe partea cealalta a insulei in statiunea Potos pentru a ma inscrie la concurs. La intoarcere am vizitat manastirea sf. Mihail de pe coasta estica si am ramas gura casca la privelistile de la malul marii. Seara paste cu rosii home made si multa bere.

Ziua cu concursul a fost una grea pentru mine, a trebuit sa trag tare la concurs, sa mananc bine in Potos dupa, sa fac o prima baie in mare cu Alex (pe la 7 seara) si sa bem ca nebunii pana noaptea tarziu multa bere si jagermeister. Ca si alte activitati, suporterii au stat la plaja si s-au ars la soare, iar pe la pranz ne-am rezervat vreo ora pentru a cauta in pustietate vestita piscina naturala sapata in stanca, care a fost spectaculoasa dealtfel. (Concursul face subiectul unui post anterior, nu am vrut sa incurc capra si varza.)


A trei-a zi ne-a gasit pe stradutele inguste din satul Panagia, pe la fabrica de ulei de masline, la o biserica, la un geocache, si la shopping. Dupa ce am terminat Panagia am trecut la capitala insulei (Limenas sau Thassos town). Din nou shopping, o plimbare prin port, una pe costa pana la amfiteatrul de deasupra orasului, ruinele antice grecesti, cautarii de marmura pe plaja si un adevarat festin culinar la taverna Mythos din portul vechi. Seara…ati ghicit! am baut pana tarziu, de data asta vinul lor traditional: Resina (se gasea la sticle de 0,5l asa ca am luat cate una la fiecare).




Ziua a 4-a ne-am petrecut-o in totalitate in statiunea Aliki, vreo ora in cautare unui geocache foarte interesant (dar din pacate fara gps am cautat acul in carul cu fan) si restul pe plaja, sub umbrele din stuf si in apa rece ca mortul. Mancare excelenta la pranz pe terasa, seara multa bere…o clasica deja.



In ultima noastra zi am ramas in Skala Potamia, am construit castele de nisip pe “plaja aurita” cum ii zic localnicii, ne-am luptat cu valurile marii, si ne-am relaxat total. Mult soare, mult somn si multa bere… dar deja eram tristi ca trebuie sa plecam.

Miercuri greva greceasca a trecut, s-a dat drumul la feriboturi asa ca ne-am luat si noi talpasita. Am avut un deja-vu pe feribot: jumatate de ora m-am uitat la insula cum se face mica si eu imi promit in gand ca voi reveni.
Asadar cu masina plina ochi de ulei de masline, masline, pungi intregi de marmura, suveniruri, miere cu fructe si alte obiecte inutile, am plecat spre casa. Drumul la intoarcere a fost mai rapid, fara evenimente, parca putin mai obositor dar macar nu am mai dat bani pe spagi la bulgari (ba chiar m-am intors cu 100 de euro in buzunar). La miezul noptii am ajuns acasa, parca cu regret… mai vroiam sa aud vreo cateva zile “Calimera” de dimineata… deja-vu la anu’ ?!?

O parte din pozele noastre le puteti accesa aici

Prima Evadare

Prima evadare 2010…A trecut un an de la prima editie, cand ma initiam si eu intr-ale maratoanelor de mtb. Un maraton placut de 55 de km, nu foarte greu, plat si parca altfel decat celalalte de prin tara. Se pune mai mult accent pe placerea bike-ingului si mai putin pe competitia in sine, probabil si din pricina nivelului majoritatii concurentilor. In orice caz anul trecut am asistat la un record national de prezenta la un concurs de mtb de orice fel, 500 de participanti, ceva impresionant… ceva ce vroiam sa mai vad odata.
Dupa problemele avute in Grecia renuntasem sa mai particip, dar in masina spre Romania m-am razgandit. Merg oricum, merg incet, iau aparatul foto la mine si ma distrez; cat de tare poate sa ma doara spatele la o plimbare de 55km ?
Vineri am avut putin timp sa montez bicicleta la loc si sa mai fac cateva revizii si mici cumparaturi pentru duminica. Sambata dimineata eram in Bucuresti, cazati la prietenii si totodata fosti consateni - fratii Petrisor: Cata si Em.
Cu ajutorul lor am reusit sa fac o improvizatie pentru spatele meu. Cata isi dorea o pipa mai scurta si un ghidon cu rise si eu imi doream de mult un ghidon drept pt xc si o pipa cu alt unghi. Am facut schimb si eu m-am ales cu o pipa de 130mm fata de 100mm, montata invers - adica aproape paralela cu pamantul si un ghidon mai scurt si drept. Bineinteles ca s-a schimbat pozitia mea pe bike si centrul de greutate al corpului meu acum era mutat mai in fata. Initial m-am simtit foarte ciudat dar am facut o tura cu Em prin oras (Crangasi-Baneasa-retur) si m-am simtit excelent. Chiar am fortat putin pentru a vedea daca simt spatele, dar nu a reactionat deloc.
Am incarcat camelback-ul cu izotonice de la pinguinii lui Em, am mancat o pasta dimineata si ne-am prezentat in Baneasa la Academia de politie pentru start. Aliniati erau 1200 de participanti, 1200!!! Anul trecut 500 si acum 1200 de oameni!!! Va vine sa credeti?
M-am decis sa fortez totusi si poate spatele ma v-a lasa sa concurez, asa ca am plecat din fata alaturi de primii 50 de finisheri de anul trecut si de cei cu pedale SPD. Startul s-a amanat cateva minute, ploaia a inceput si eu inghetam dea binelea cu gelu energizant la bot si furtunu’ cu suc in gura. Desi am plecat din a 3-a linie a fost o buluceala mare pe prima portiune de sosea dar dupa ce am intrat in padure parca lucrurile s-au mai linistit. M-am incalzit in primii km, am scapat de frig si am inceput goana nebuna dupa un loc mai bun.
Primii 10km nici o durere de spate! Nesperat…ma simteam excelent, am tras de mine, am depasit, vedeam cum ii ajung, superb. Am mers foarte bine pana jumatatea traseului, undeva pe la palatul doamnei Ghica. Am consumat un gel si am intrat din nou in padure, unde au inceput hopurile, sleaurile si zgaltaielile (ti-ai dracu’ de hardtail). Si a inceput si spatele sa ma doara, cei drept usurel si suportabil. Daca prindeam 10 metri de traseu drept ma ridicam si mergeam fara maini cat sa imi odihnesc spatele pentru a putea forta urmatorele 10 minute. Ma gandesc ca poate nu m-am refacut inca dupa Grecia, spatele ma durea si acasa cand ma aplecam dupa oaresce, la fel si cu degetele de la mana de la socuri. Poate totusi ghidonul si pipa ma vor salva, pana la urma asta e solutia cea mai ieftina si singura pe care mi-o permiteam acum (excluzand abandonul total).
Spre final am tras o tranta in urzici din cauza neatentiei, am mai pierdut 3-4 locuri, le-am castigat pe alte 2-3 si pe ultimii 2 km am fost alergat de un concurent disperat dupa un loc mai bun. Am terminat maratonul in 2ore 31min cu o medie de 21.7km/h si un maxim de 41.7km/h pe care nu stiu unde l-am reusit. O experienta in plus, un test pentru spatele meu si noua pozitie pe bike, un concurs reusit pe o vreme excelenta parerea mea. Ploaia a fost o picanterie binevenita pentru mine, imi amintesc ce ameteli am avut anul trecut la final de la soare. Anul aceasta a fost superb, temperatura perfecta si parca era cineva in fata mea care ma uda in permantenta cu un fas-fas pentru flori. Zonele cu noroi erau acceptabile cand am trecut eu, putin balet cu spatele dar nimic grav. Probabil ulterior traseul s-a degradat si cei din spate au avut dificultati mai mari.
Dupa ce am luat niste haine mai uscate pe mine m-am asezat la finish si am incurajat toti concurentii care terminau cursa obositi si fericiti, mi-am incurajat prietenii, amicii si pinguinii, am povestit cu o groaza de rideri de prin toata tara si m-am simtit extraordinar de bine alaturi de multimea uriasa de participanti si suporteri.
Deci…da ! Se pare ca am terminat pe locul 58 din totalul de 802 concurenti care au reusit sa termine cursa. Rezultatele le puteti viziona aici. Pozele noastre sunt aici, dar cu siguranta o sa gasiti mai multe pe primaevadare.ro

Multe multumiri fizioterapeutei mele, lui Em, lui Cata pt schimbul de piese, lui Creata pentru incurajari, pinguinilor pentru droguri si paste, organizatorilor pentru tot, si tuturor amicilor prezenti sau neprezenti pentru fecitari si incurajari.