Weekend in Vosgi

  Cum sa iti petreci mai placut un weekend calduros de iulie daca nu la munte cu prietenii?! Caldura verii a inundat intr-un final si Germania iar noi am asteptat weekendul ca disperatii, saptamana asta avem planul facut, mergem in Franta si mai exact in Vosgi!
 

Cocotati pe unde am gasit si noi, aproape de Col de la Schlucht

  Vosgi sunt un lant muntos micut si dragut, oglinda Padurii Negre dincolo de Rin, ceva mai salbatic si mai spectaculos decat copia nemteasca. Fiind aproape de noi ne-am impachetat in graba si vineri dupa munca am zbunghit-o catre campingul La Vologne de la marginea lacului Longemer, unde ne-am regrupat in formula completa cu Mishu, Scuba si Sebi.
  Avem in plan sa exploram zona Col de la Schlucht, o regiune foarte pitoreasca pe unde mai poposeste chiar si Turul Frantei din cand in cand. In prima zi dupa ce scoatem capul din corturi si mancam ceva slanina, prindem suficiente puteri cat sa ne aventuram de sus din pas spre nord: catre varful Gazon du Faing, Lacul Vert si de acolo urmand sa ne intoarcem mai prin vale catre Col de la Schlucht.

Lac du Forlet in vale + cabana cu acelasi nume

  Tura a fost cu totul speciala iar vremea a tinut cu noi, a fost atat de cald si de placut incat ne-am umplut bateriile si rucsacii cu multa voie buna. Poteca ne-a dus initial pe o creasta cu privelisti superbe de ambele parti: pajisti cu flori de toate culorile, lacuri in vale, turme de vaci si multa veselie. Seamana totul parca putin cu Ciucasul, parca aceleasi creste pitoresti, nu foarte inalte, pline cu flori si foarte placute pentru potecareala. Diferenta apare totusi pe la cabane, suntem in Franta si sunt numai fineturi aici: branze, painici si sunculite care mai de care. Nu ne-am abtinut si ne-am oprit la cateva cabane sa degustam si noi bunatatile ;) . Seara ne-am racorit la cort cu niste beri si am admirat artificile de pe lac, caci maine e 14 iulie ziua Frantei, veselie mare pe aici.

Meniul zilei la una dintre cabane

  Duminca am pornit din nou la drum tot de sus din pas, de data asta catre sud: mai intai prin valea Frankenthal, pentru ca apoi sa urcam pe varful Hohneck (1363 m) al 3-lea cel mai inalt varf din Vosgi, si inapoi la Col de la Schlucht. Traseul de azi e ceva mai spectaculos, coboram in vale pe poteci inguste, ceva lanturi si grohotis mult. Azi sunt si mult mai multi turisti si inaintam groi printre turmele de babe, dar suntem totusi distrasi de privelistile frumoase. Ajungem la cabana Frankenthal de la marginea padurii unde ne tragem sufletul la o limonada. De aici incepe greul, avem de urcat catre varf, iesim din padure si soarele ne loveste direct in cap. E cald, dogoreste, iarba e inalta si incinsa (Mishu zice ca e atat de cald incat tipa serpii de sete).

Hamesiti de caldura pe varful Hohneck

  Ajungem topiti sus pe varf si dam de o ditamai cabana, cu drum, masini in parcare si lume ca la balamuc. Zabovim la o bere mica doar si pornim din loc inapoi catre Col de la Schlucht. Poteca merge lin pe creasta si la scurt timp intra din nou in padure, unde ne mai relaxam si noi la umbra frunzelor.
  Inapoi in pas parcarile s-au umplut, e vreme de sarbatoare si toata lumea a iesit la padure! Noi in schimb trebuie sa ne luam adio, unii de la altii si cu totii de la Vosgi si Franta. A fost un weekend de vis, sper sa ne revedem curand ;)
  Dau drumul la aerul conditionat in masina si pornim spre Stuttgart: ''futu-i mama ei cat mai e pana weekendul viitor!''

- Toate pozele, color, le gasiti aici: Weekend in Vosgi.
- Traseele GPS le avem si pe ele: tura din prima zi si respectiv tura de duminica.
- Povestea Mishului
- Si cam atat, pe data viitoare.

Singlespeed - Fixed Gear Project

  Timp, mult lucru manual, niste idei si multa pasiune, acesta a fost proiectul meu pentru iarna: transformarea completa a unei cursiere clasice intr-o bicicleta singlespeed / fixed gear cu multa personalitate.

  Ideea mi-a venit anul trecut cand rasfoiam niste imagini pe pagina Cycle Exif, acolo am vazut o bicicleta care mi-a furat inima, simpla si cu foarte mult stil. In beci aveam deja o cursiera veche si amarata pe care am cumparat-o pentru o suma modica de la un coleg de munca. Toata vara m-am distrat de minune cu ea, pana cand am rupt schimbatorul irecuperabil si m-am decis sa imi cumpar o cursiera calumea. Cam o saptamana am studiat pozele de pe Cycel Exif pe toate partile si m-am tot gandit daca nu cumva as putea sa incerc si eu asa ceva cu vechitura din beci... Mi-a luat ceva sa ma decid, dar cand am facut-o am stiut ca v-a iesii super fain.
  M-am apucat de treaba odata ce s-a scurtat ziua si nu am mai putut face prea multa activitate pe afara. Dupa munca, infulecam ceva rapid si ma duceam direct in beci unde bodoganeam la fiare pana seara tarziu. In prima faza am incercat sa pastrez si sa restaurez cat mai multe componente de pe cursiera, planul a fost sa fac o combinatie stilata intre vechi si nou. Pe langa cadru am pastrat brachetii de frana care sunt absolut superbi (Weinmann - fosta Germanie de est), bratele pedalier, foaia mica si butucul agrenajului. A trebuit sa dezmembrez complet fiecare piesa si sa curat fiecare centimetru in parte. Am invatat si ceva tehnici interesante, de exemplu franele le-am curatat foarte usor cu o folie de aluminiu inmuiata in spirt. Are un efect senzational asupra aluminiului invechit.

before (dreapta) and after

  Munca grea a inceput cand m-am apucat de cadru si furca, a fost cumplit! M-am incapatanat sa fac totul singur si manual si s-a dovedit a fi o munca de miner pana la final. Prima inlaturare a vopselei am facut-o cu o solutie dubioasa pe care am cumparat-o din Hornbach. Un fel de marmelada care a topit vopseua pe care am putut sa o indepartez apoi cu usurinta cu ajutorul unui spaclu. Dar au urmat apoi multe ore (cam 2 saptamani) de slefuit si reslefuit pana am reusit sa indepartez complet orice urma de grund si vopsea si sa obtin o suprafata cat mai fina peste tot.  M-am chinuit mult dar spre final cand au inceput sa se vada rezultatele am fost foarte multumit.

 

 Partea cea mai intresanta dintre toate a fost shoppingul :) . Am rascolit internetul timp de cateva saptamani bune in cautarea pieselor potrivite, am fost foarte specific in ceea ce-mi doream si a trebuit sa caut mult pana am gasit exact ce trebuie. Am dat peste multe situri foarte de nisa cu piese aproape unicat dar cel mai util mi-a fost pana la urma ebay-ul, acolo sursele sunt aproape infinite (China for the winner!). Am luat o pereche de roti faine, de la Miche, cu un butuc spate foarte interesant: pe fiecare parte am cate un pinion, pe o parte e single speed si pe cealalta parte e fixie. Genial nu?! Majoritatea pieselor le-am comandat din timp si cand au inceput sa se adune tot mai multe dintre ele am devenit si eu din ce in ce mai nerabdator.
  Dificil mi-a fost cu vopsitul, un proces complex care mi-a dat ceva batai de cap din cauza lipsei mele de experienta. Mi-au lipsit un mediu potrivit si bineinteles o tehnica buna. Am citit si experimentat pana cand am reusit sa ajung la un rezultat acceptabil. Cel mai usor ar fi fost sa trimit cadrul in Stuttgart la un atelier care l-ar fi vopsit profesional, dar am vrut sa fie totul facut de mine. Si nu-mi pare rau caci am invatat foarte multe lucruri cu ocazia asta.
  In paralel cu vopsitul mi-am creat niste stickere intr-u soft vectorial (Gimp) si dupa multe tratative si detalieri le-am trimis la o firma care le-a printat super fain. M-am bucurat foarte mult cand le-am primit in posta si erau exact asa cum le-am vrut.

  Mi-a fost foarte greu sa astept uscarea vopselei ca sa pot monta totul pe cadru, ardeam de nerabdarea. Dar cand a sosit momentul a fost ca un Craciun pentru mine, jubilam de fericire. Mi-a facut deosebita placere sa duc la bun sfarsit acest proiect, am avut o ocupatie pentru iarna si as face asa ceva oricand doar ca sa am acea satisfactie a reusitei inca odata. Bicicleta a iesit superba, exact asa cum mi-am inchipuit-o si sunt tare mandru de fiecare data cand intru in beci si o vad.

Va invit sa va luati cateva clipe si sa rasfoiti intreg albumul foto, un mic time lapse al renasterii unei cursiere batrane: Singlespeed Fixed Gear Project.


P.S.: Prima oara cand m-am dus cu ea pana la munca m-a oprit un barbat pe drum sa-mi spuna ca bicicleta mea arata superb, Doamne cat de bine mi-a picat!