Geocaching - biserica rupeasca de la Sinca Veche

Aveam drum spre Fagaras azi si am facut un ocol pe Poiana Marului si ne-am oprit la Sinca Veche pentru a cauta un geocache amplasat aici. Comoara a fost foarte usor de gasit, cred ca chiar cea mai usoara cautare de pana acum. In schimb zona merita neaparat vizitata, e un colt de rai ascuns pe un deal. Asezamantul se numeste "Bucurie neasteptata" si intr-adevar asta gasesti acolo, nu te astepti la un asemenea loc: poteci foarte frumos ornamentate, o biserica suspendata pe piloni si o biserica rupeasca sapata in deal. Va las cu pozele:




geocache-ul

Geocaching - la vanatoare pe intuneric si ceata

Cuprinsi inca de entuziasmul de ieri, am hotarat sa plecam din nou la vanatoare si azi ... Vroiam sa cucerim neaparat Turnul Negru. Dupa incercarea nereusita de ieri, cu ajutorul cetii foarte dese lasate peste oras si la lumina unei lanterne amarate am reusit sa gasim comoara exact unde ne asteptam sa fie. Cutia pare sa fie una dintre cele mai vizitate din preajma: era plina de bunatati :) multe obiecte de schimb si 2 travel buguri. Noi am lasat geocoinul gasit ieri si am luat cu noi un mic elefantel care vine tot din Germania si s-a plimbat vreo 700 de km pana a ajuns in mainile noastre.

Ceata care ne astepta afara, la plecare...

...a necesitat concentrare maxima la volan







Primul geocoin al nostru pe care l-am lasat sa calatoreasca mai departe la turn.


De aici am taiat-o la Poarta Schei unde containerul parea usor de gasit, si intradevar containerul l-am observat imediat dar ne-a trebuit o diversiune sa atragem atentia taximetristilor din zona... hahaha sa ne facem o poza cu poarta, mai la stanga, mai la stanga, hop! am furat pachetu' :)). Aici am mai gasit un geocoin dar am hotarat sa nu il luam pentru ca deja aveam un travel bug de plasat. Asa ca am pus un sticker, ne-am notat in jurnal si am plecat mai departe.



Am mai incercat inca odata si la Biserica Neagra dar din nou fara succes :( ... sper sa o gasit si pe aceasta si am incheia toate comorile din centrul orasului.

Geocaching - prima "vanatoare de comori"

Am aflat ce e Geocaching-ul de la fratii Petrisor si imediat am hotarat ca e ceva ce merita sa incerc si eu.


Ce este defapt Geocaching-ul? un sport outdoor, un joc distractiv de-a "cautatorii de comori".
Cine nu a visat in copilarie despre comori ascunse? In fiecare din noi traieste inca dorinta de a descoperi lucruri noi si necunoscute, pasiunea vechilor cautatori de comori. Utilizand cele mai recente descoperiri tehnice, posibilitatile internetului si ale orientarii cu ajutorul satelitilor, in urma cu cativa ani a aparut in Statele Unite un joc nou, care s-a raspandit imediat in toata lumea.
Un jucator ascunde comoara, o cutie din plastic care se poate inchide ermetic, intr-un loc ales de el. Locul trebuie sa fie interesant din punct de vedere istoric, cultural sau geografic.
Cu ajutorul unui aparat gps va memora coordonatele exacte ale acelui punct. Aceste date, impreuna cu descrierea locului ales, care trebuie sa contina si indicatii ajutatoare pentru a putea gasi cutia, respectiv cateva poze, vor fi publicate pe internet, pe un site dedicat acestui joc. Ceilalti jucatori trebuie sa gaseasca cutia ascunsa, numai cu ajutorul coordonatelor, a descrierii si a pozelor publicate.
In geocutii vom gasi un caietel pentru notite, instrumente de scris, brosuri informative in mai multe limbi, precum si mai multe cadouri mai mici. Un CD, o moneda veche, un bibelou, orice in afara de alimente sau dulciuri, care se pot altera. Cel care a gasit cutia, are dreptul sa-si aleaga unul din cadouri, dar trebuie sa puna in cutie un alt cadou, pentru ca si ceilalti jucatori
sa aiba din ce alege.
Comoara gasita este bineinteles doar simbolica, adevarata recompensa fiind bucuria de a gasi cutia si emotia simtita in timpul acestei aventuri. Dupa ce si-a notat vizita in caietelul cu notite, jucatorul va repune cu mare grija cutia in locul initial. Acasa va putea vizita pagina de internet a geocutiei, anuntand daca a gasit sau nu cutia, cu ajutorul comentariilor si pozelor sale.

Zis si facut, mi-am creat cate un cont pe Geocaching.plus.ro si unul pe situl international Geocaching.com am ales 5 comori din Brasov (din totalul de ~980000 de comori din toata lumea) si am plecat la vanatoare :).
Prima noastra comoara a fost KA02-BV Dealul Melcilor, undeva langa rezervoarele de apa, printre pini... Cu ajutorul indiciilor (SILVIU & RAMONA are on the LEFT. ALEX is further on the RIGHT. the cache is somehow behind RAMONA.) am gasit cutia !!! :) radiam de bucurie cu totii. In cutie am gasit tot felul de obiecte lasate de alti cautatori si un jurnal in care fiecare si-a scris data gasirii cutiei si parerile personale.



Eram entuziasmati la maxim, dupa prima comoara aveam dovada ca jocul functioneaza si deja gustam din el cu pofta. Ne-am indreptat spre a doua cautare: Ka03-BV - Cetatea Brasov pe care am descoperit-o foarte usor... indiciile au fost "containerul este unul magnetic si de mici dimensiuni, ascuns in spatele cetatii". L-am gasit foarte usor, ne-am notat in jurnal cu micutul creion pus la dispozitie in cutie si am lasat 2 monezi pentru urmatorii norocosi.

Mai departe, a 3-a comoara ... Ka15-BV - Brasov Black Tower cu indicatiile "ground level, in the "wall" (not of the tower, more of the foundation)" aici am intampinat cateva probleme. Nu a mai fost usor, era foarte multa lume in preajma si nu am putut cauta linistiti toate colturile turnului, nu vroiam sa deconspiram locatia comorii asa ca am hotarat sa revenim aici intr-o alta zi.
Una dintre cele mai frecventate comori din oras este cea de la Biserica Neagra - Ka16-BV - The Black Church. Nici aici nu am reusit sa elucidam misterul desi parea usor: "shoulder level, near the corner, under the 2nd arrow tip of the fence (start of the fence, a few centimeters from the wall)"

Ultima cautare, in drum spre casa, a fost cea din Livada Postei - Ka11-BV - Livada Postei . Aici nu mai aveam nici o speranta de a mai gasi ceva, indiciile erau simple "containerul e alb, e la nivelul solului undeva langa cea mai veche fantana din Brasov". Problema e ca zona e foarte circulata de oameni si nu prea aveam multe optiuni ... unde e containerul ? ... si culmea, l-am gasit :), nu o sa va zic cum pentru ca as strica farmecul jocului. In container, pe langa clasicul jurnal am gasit un Geo TravelCoin, adica o moneda care are un cod unic grafat pe ea. Rolul monezii este foarte interesant, un cautator pune un obiect cu cod unic intr-o comoara, un altul gaseste obiectul, il ia si il plaseaza intr-o alta comoara; deci obiectul incepe sa se plimbe prin lumea... partea interesanta acum vine, fiecare cautator care muta un obiect calator scrie pe net pozitia lui, asadar folosind codul unic poti umarii pe unde a umblat obiectul tau.

Graf-Zahl`s Express No.1

Obiectul nostru a pleacat in 16 Martie 2008 din Hessen, Germania si a calatorit prin Germania si Austria aproximativ 3200 de km si a ajuns la noi in Livada Postei. Incredibil! trebuie sa plasez moneda cat mai departe cu putinta... m-a prins jocul! Cred ca devin un geocacher!!! :)

P.S. Fratii Petrisor au avut un weekend prolific si ei, sambata au gasit 2 comori in Padurea Cernica iar azi au reusit sa gasesca 3 alte comori pe langa Bucuresti. Au gasit si ei un Travel bug care a calatorit foarte mult: Anglia - Afganistan - Cipru - Romania.

Logo MTB Brasov

Avem un nou logo cu care sa ne mandrim.


P.S. Multumirile mele merg la Max si Andrei.

Triatlonul, olimpiada si omul

Ciprian s-a simtit liber prima oară când a urcat pe o bicicletă. Orfan, avand parte de grija cumplita a statului prin case de copii, Ciprian nu a ajuns un om la marginea societătii. Nu s-a lasat infrant si nu si-a gasit o scuza in trecut.
Are 12 titluri de campion national al Romaniei la triatlon sau duatlon. Numeroase titluri si locuri fruntase castigate prin alergare, cu bicicleta sau rolele. Azi, e si student la Brasov, la Facultatea de Educatie Fizica si Sport, cu bursa completa. Urmeaza, in plus, cursurile Scolii Nationale de Antrenori.
Marele lui VIS este sa reprezinte Romania la Olimpiada din 2012 in concursul de triatlon (in care probele de inot – 1,5 km, bicicleta – 40 km si alergare – 10 km se succed una dupa alta). Ca sa aiba cu adevarat sanse la Olimpiada si, de ce nu, sansa unei medalii, Ciprian Balanescu aduna bani ca sa mearga in Spania. Anul acesta l-a vazut in concurs, i-a vazut potentialul, antrenorul Federatiei Nationale Spaniole de Triatlon. Impresionat, l-a chemat in Ponte Vedra, ca sa il antreneze. Ciprian se incapataneaza, din pasiune, sa practice un sport despre care nu multi au auzit in Romania si care nu are federatie la noi sau sustinere de vreun fel. Nu e un sport ieftin. Fiecare proba din cele trei are nevoile ei – costum de inot de neopren, ochelari; bicicleta de cursa, dar si bicicleta de catarare, echipament de bicicleta – casca, ochelari, manusi, tricouri si pantaloni anume, pantofi –, pantofi de alergare si alte tricouri si pantaloni, apoi geluri speciale pentru concurs etc. In plus, e nevoie de sfaturi avizate, de nutritie profesionista, adecvata, de o stiinta a recuperarii, dar, mai ales de stiinta antrenamentului pentru un sportiv de performanta, capabil de performanta. Cip s-a descurcat in toate, cu aceea tenacitate si determinare care il caracterizeaza. S-a descurcat pana la federatie si antrenor de profil. Acum, are o sansa. Si are deja 6200 de euro din cei 10.000 care ii trebuie pentru un an de pregatire in Ponte Vedra. Noi avem, prin Ciprian, o sansa de medalie la Olimpiada de la Londra, intr-o proba frumoasa, incitanta si pentru spectator.
Eu cred in Ciprian pentru ca e un invingator oricum si pentru ca munceste. As vrea insa mai mult – vreau sa isi vada visul cu ochii. Nu e prea mult, nu?!, sa cer ca un copil muncitor, plasat de viata, initial, pe cea mai putin ofertanta treapta, sa aiba in valiza lui de copil orfan o medalie olimpica. Hai sa il ajutam pe Ciprian sa urce pe bicicleta care ii da tot atata fericire cata libertate!

Fiecare dintre noi poate sa-l voteze pe Ciprian doar odata pe zi, intre 18-27 Noiembrie. Voteaza si tu aici !!!

Duatlon Cetatea Brasovului

A sosit ziua cea mare, concursul cu importanta cea mai mare pentru noi, din intregul sezon (sezon - ipotetic vorbind, pentru ca noi defapt am mers doar la 4 concursuri de-a lungul anului). Duatlonul este singurul concurs din Brasov si prima editie a reprezentat prima noastra participare la un concurs de specialitate.

Acum doua saptamani concursul a fost amanat din cauza vremii nefavorabile si duminica a fost cat pe ce sa putem nota 2-0 in batalia duatlon vs vreme. Dincolo de usa blocului ne-au asteptat temperaturi scazute si o ninsoare slaba, in standuri termometrul meu arata 1 grad si probabil ca pe traseul din padure erau cateva grade sub 0. Dar nu ne-a pasat, cei care au fost speriati de vreme si au ramas acasa au avut ce sa piarda, cei prezenti se incalzeau care cum puteau, iar noi asteptam cu entuziasm startul.

Pana la urma eu am participat la stafeta alaturi de Alex, Sica si-a incercat puterile la hobby iar Andrei si-a dat seama la maratonul de la Sfintu Gheorghe ca duatlonul il v-a solicita prea mult si a preferat sa se posteze intr-unul dintre cele mai accidentate zone de pe traseu si sa faca poze tuturor concurentilor.

Inaintea startului am observat multe fete cunoscute, multi oameni care au podiumuri cu care sa se laude si multa experienta in spate, anul aceasta duatlonul a strans “crema”: campioni nationali si invingatori la duatloane, maratoane, crosuri, ironman, mtb, downhill, ciclocross, triatlon, participanti la olimpiade, castigatorii de anul trecut si multa lume buna. Cred ca ne putem considera norocosi ca am putut concura alaturi de cei mai buni concurenti din tara.

Dupa sedinta tehnica la care si noi si organizatorii ne bataiam de frig, am parasit standurile pentru a merge la linia de start si am lasat in urma standurile pline cu bicicletele si echipamentele fiecaruia pregatite pentru ceea ce va urma.

Startul a fost unul rapid, debia am putut sa-mi dau seama unde e Alex si Sica si sa ii incurajez inca odata. Alergatorii au disparut imediat la vale si eu m-am intors in standuri pentru a-mi continua incalzirea alaturi de restul participantilor la stafeta. Cum numai cei de la stafeta mai puteau fi in standuri mi-am dat seama ca am adversari foarte puternici, fiecare cu cate un alergator pe masura…categoria urma sa fie cea mai disputata.

Alergatorii s-au intors foarte curand si spre surprinderea mea si a fetelor Alex a reusit un timp extraordinar. A plecat din prima treime a plutonului si el spune ca nu a fost depasit de nimeni, reusind astfel sa ajunga al 8-lea in standuri. Efortul lui mi-a oferit o oportunitate uriasa, am plecat inaintea multor adversari si aveam doar pe cativa in fata. M-am incalzit foarte repede pe urcare si spre scarile lui Gabone am fost depasit de primii 2 urmaritori, Logigan (Ideal Team) si un concurent de la una dintre echipele Geiger Team. Pe urcarea spre saua Tampei m-au depasit si Razvan Juganaru de la profi si un ciclist de la Conpet. Din saua Tampei am ramas singur si am incercat sa fortez cat mai mult pana in varf. Sper deosebire de antrenamentele pe care le-am facut pe traseu, am reusit sa-mi imbunatatesc timpul pana in sa, asta probabil din cauza ca nu am simtit nici o durere, nici la muschi si nici la spate.

Pe ultima urcare foarte grea a sosit si salvarea mea, m-a ajuns Catalin Moga, participant la categoria hobby :-) . Momentul ideal de a profita, stiam ca nu mai e mult pana in varf asa ca am fortat nota si m-am tinut dupa el pana in Stechil, pe toata coborarea si pana aproape de final langa liceul forestier. Coborarea a fost dementiala, asa cum ma asteptam dealtfel. Mult noroi si multe frunze ude, dar cauciucurile s-au descurcat de minune si nu am avut nici o problema nici la urcat nici la coborat. M-am trezit tipand de bucurie in spatele lui Cata, asta a fost avantajul meu – cunosteam foarte bine traseul si pur si simplu m-am bucurat de el.

Curand am iesit din padure, am ajuns pe ultimul push the bike si aici am fost depasiti de Silviu Manea – castigatorul categoriei profi. Catalin a ajuns un alt concurent din fata si m-a lasat in urma. Pe ultima coborare pe langa telecabina m-am luptat putin cu riderul echipei “Brasovenii Team” si am fost invins miseleste, el a sarit o scara pe care eu am ocolit-o si asa ca mi-a luat-o in fata :-) . Am ajuns din nou in standuri in uralele MC-ului care a facut un show de zile mari pe frigul ala: “Si iata-l pe numarul 169 de la stafeta !!!!”. Am predat stafeta, adica cipul de la picior, lui Alex si el a plecat in cursa de recuperare a timpului pierdut de mine pe bike. Am parcurs traseul intr-o ora si 3 minute, cu 4 minute mai mult decat cel mai bun rezultat al meu din antrenamente la care se pot adauga timpii petrecuti in standuri si pe scarile care te scot din parc. Eu sunt multumit de rezultatul meu, dar si mai multumit de ce a putut Alex sa obtina. Pe ultima alergare a lui, a reusit sa il depaseasca pe Catalin si inca alti 3 concurenti si cu un timp aproape la fel de bun ca la prima alergare a terminat concursul in uralele MC-ului (din nou “numarul 169” :-)). Asa ca, probabil fara eforturile depuse de Alex, echipa MTB Brasov nu ar fi reusit sa termine pe locul 10 din cele 22 de echipe participante la “superdotata” categorie stafeta.

O performanta extraordinara a reusit si Sica care a terminat destul de sleit de puteri pe locul 11 la categoria lui. Bravo Sica ! …(nici nu ne gandeam ca o sa te trezesti dimineata aia dupa betia de sambata.)

Andrei a reusit sa invinga frigul din padure si sa umple 2 carduri de memorie cu cateva poze foarte interesante.

Deci, un concurs excelent pe o vreme apriga, pe un traseu greu, pe o coborare de categoria grea cu adversari pe masura…un final de sezon de vis. Cu promisiunea ca anul viitor o sa fim mai bine pregatiti, mai odihniti si mai experimentati, va pup si va urez un antrenament de iarna cat mai usor.

Multumesc Alex pentru performanta, promit ca o sa fiu mai bun la anul; mersi Catalin pentru ca m-ai tras dupa tine si la concursul asta ;). Mersi Andrei pentru poze si nu in ultimul rand multumesc fetelor care au inghetat in standuri in asteptarea noastra.

Poze gasiti pe aici: 1 2 3 4 5 6
















Sedinta tehnica


Standurile pustii inaintea startului




Warm up

Cipri de la Playbike





Alex soseste dupa prima alergare




Urmaritorii mei






Hai Sica !!!



Pe coborare din Stechil













Predarea stafetei

Alex si Catalin Moga pleaca impreuna in ultima alergare


Ciprian Balanescu-campionul national la duatlon, catigator la categoria stafeta

Eroul nostru





Celalalt erou al nostru ;)

Cata

MTB Brasov Team




Stafeta

Hobby Feminin

Hobby Masculin

Profi Feminin

Profi Masculin - Silviu Manea (I), Razvan Juganaru (II) si Tudor Oprea(III).