Catarare, catarare si iar catarare! Parca doar atat mi-a ramas in cap dupa concursul de ieri.
Ieri la ora 14 s-a dat startul unui mic maraton in Calmbach - Padurea Neagra. Am decis sa merg la acest concurs pentru ca era foarte aproape de casa si m-am gandit ca fiind mai mic poate e si mai usor. Gresit!
Partea cea mai nasoala a fost ca m-am prezentat singur la concurs, fara nici un fel de suporter sau asistent desi as fi avut mare nevoie de o persoana cu mine. Nu cunosteam pe acolo pe nimeni si mai mult de atat nu cunosc nici limba lor si asta m-a cam facut sa ma simt in plus. Inainte de start m-am incalzit alaturi de ceilalti concurenti si m-am demoralizat si mai tare cand am vazut ce echipari au majoritatea, cred ca 90% din ei aveau carboane! Inainte de start unul dintre organizatori ne-a salutat si ne-a dat cateva informatii despre traseu si pe urma a anuntat ca sunt prezenti si cativa concurenti din Elvetia, Olanda, Ungaria si unul din Romania (asta mi-a mai ridicat moralul putin).
Cursa in sine a fost oribil de dificila pentru mine, la categoria mea trebuia sa parcurg de 3 ori un traseu de 16.5 km dintre care primii 11 in catarare si ultimii 6 coborare. La start ne-am inghesuit toti pe un traseu ingust si inclinat, am plecat din a doua jumatate si mi-au trebuit ceva minute bune sa imi intru in vreun ritm de orice fel. Prima tura mi s-a parut foarte grea, cred ca din cauza ca incercam sa ma tin de cei din fata si ma consumam foarte mult. In a doua tura m-am simtit mai bine desi spatele m-a durut pe toata catararea. M-am molesit putin cand am intrat in a doua tura pentru ca stiam cata catarare ma asteapta dar am reusit sa ma tin ocupat cu mancatul de energizante si tintirea adversarilor din fata. Ultima tura a fost cea mai dificila pentru ca am inceput sa am crampe musculare si spatele era aproape amortit, ultimii 5 km au fost foarte grei aproape ca ramasesem fara baterii.
O concluzie clara e ca sunt varza pe catarari, desi mergeam cat de turat puteam adversarii ma depaseau fara probleme. Ori sunt ei praf la coborari ori, cel mai probabil, sunt eu muci pe catarari. Pe fiecare tura de catarare ma luau 5-6 concurenti iar pe coborari mergeam si cu 55-60 km/h si pana jos ii prindeam din nou.
Am fost foarte obosit cand am terminat cursa, am avut niste frisoane ciudate desi afara era cald, crampe la picioare si moleseala. Partea buna e ca la final ma asteptau Markus si Andrej care venisera sa ma incurajeze, foarte dragut din partea lor. Am mancat un würst si am plecat acasa cu coada intre picioare.
Seara am aflat ca am terminat pe locul 99 din 124 (200 au fost la start) si surprinzator pe locul 23 din doar 27 la categoria mea de varsta. Eu sunt varza si nemtii sunt mai buni decat romanii, asta e clar. Si habar n-am cum sa evoluez cu catararile, incep sa cred ca sunt bun doar la probe gen contratimp, ar trebui sa ma resemnez?
Cateva poze facute de mine inainte si dupa cursa aveti aici: Calmbach MTB Marathon
Zona e foarte frumoasa, seamana putin cu Valea Prahovei de la noi
Inca un numar de pus la colectie.
After party
Premiul meu
