Maratonul Medieval de la Medias

Weekendul trecut a avut loc a nu-stiu-cata editie a legendarului maraton de la Medias, despre care am auzit doar lucruri bune, cu traditie indelungata si o organizare excelenta a reusit sa devina pentru multi rideri concursul nr.1 in Romania. Toatea aceste lucruri m-au indemnat sa particip si eu…asadar vineri am plecat spre Sighisoara alaturi de Constantin, Liviu, Cata Moga, Bogdan Mocanu, Tudor si fetele noastre. Seara am ajuns la un camping dragut unde am debarcat masinile burdusite de bagaje, am intins in graba cele 6 corturi grabiti de ora tarzie si ne-am pus pe mancat. Dupa o plimbare prin bezna in cetatea Sighisoarei si o bere pe terasa ne-am pus la somn pe la 12 noaptea.
Noaptea nu a fost una prea placuta pt mine, la ora 1 am fost trezit de ploaia deasa ce batea pe cort, la ora 2 de o tuse nenorocita, la 3 de un vis, 4-alt vis, 5-tot de ploaie, la 6 de lumina de afara si la 7 am iesit obosit din cort. Dimineata se arata cam nasoala, dupa atata ploaie norii inca persistau si era clar ca ne astepta o cursa noroioasa. Nu m-am simtit deloc bine dimineata, simteam ca ma prinde o raceala sau ceva dar am sperat sa-mi treaca pana in Medias.
In jumatate de ora am ajuns in centrul Mediasului, am parcat si am fugit toti spre inscrieri. Dupa un sfert de ora de stat la coada am reusit sa ne inscriem dar mie imi era din ce in ce mai rau: transpiram si avem frisoane. Aveam dubii mari... nu prea mai aveam chef sa concurez, ma simteam ca dracu, aveam febra si ma ametisem cu totu’. Daca avea sa ma prinde ploaia pe traseu ajungeam sigur acasa cu vreo pneumonie si nu aveam imi ardea sa risc.
Dar soarele a iesit si m-am hotarat sa plec totusi in cursa si sa ma intorc daca imi e mai rau in prima parte a traseului. Dorina, farmacista noastra, mi-a dat o fiola si o pastila, m-am schimbat si ne-am dat seama ca nu mai avem timp de nici un fel de incalzire…fuga la start.
M-am inghesuit cum am putut pe la coada plutonului (restul erau de mult pregatiti, nu ca mine), am bagat un gel si s-a dat startul. Prima partea a traseului am mers in spatele masinii de politie prin oras, perfect pentru mine pentru ca ma puteam incalzii cat de cat. Am mers dupa Constantin incercand sa ajungem in fata plutonului dar am ramas in urma lui odata ce l-am ajuns pe Liviu, nu am vrut sa repet miscarea de la Sfantu Gheroghe si sa ma tai pe prima urcare.
Nu stiu daca pofta de cursa sau medicamentele Dorinei au avut efect dar ceva s-a intamplat si pana am iesit de pe sosea nu mai aveam absolut nimic, eram happy si pregatit. A inceput urcarea si odata cu ea push the bike-ul, toata lumea pe jos alunecand prin namolul cleios din padure. Urcarea am facut-o alaturi de Liviu, eu injurand si el consolandu-ma ca noroiul e mai nasol mai departe, aici e doar incalzirea. Aproape de varf ne-am despartit, el ramanand sa astepte un prieten.
Marea majoritate a traseului a fost pe dealuri, prin padure si pe iarba. Pe iarba era cel mai ok, restul era plin de noroi greu de ocolit, rotile se blocau, bicicletele s-au ingreunat cu cateva kg bune, schimbatoarele s-au rupt, lanturile la fel si caldura devenea din ce in ce mai agasanta. Eu m-am simtit bine, traseul a fost unul foarte placut, cu peisaje frumoase si urcari lejere, sate pitoresti cu cetati si biserici medievale..
Am mers destul de moderat la inceput, pe la km 15 m-a apucat si spatele dar de data asta a fost o durere controlabila, probabil si din cauza catararilor mai domoale. Am putut sa fortez si sa castig cateva locuri, si sa-mi simt intradevar pulpele muncind calumea.
Totul parea ok, noroiul a fost omniprezent, concurentii injurau dar eu incercam sa ma conserv si sa urc cat mai mult pe bike si nu pe langa. De multe ori reuseam sa trec peste zonele noroioase mai usor pedaland decat impingand pe jos.
Dupa cam 3 ore si 2 geluri consumate am reusit sa-l ajung pe Ionut din Moeciu, sa-l depasesc si sa-l ajung si pe cumnatul lui, Nutu. Cu el am ajuns la ultimul punct de alimentare (cetatea cu scarile care nu stiu in ce localitate e), ne-am hidratat rapid dupa care l-am lasat putin in urma. A urmat ultima catarare pe la km 38 unde s-au terminat jocurile…cred ca e prima oara cand nu m-am uitat nici macar odata peste graficul cursei, ultima catarare era cea mai grea si bateriile mele cedau, habar n-aveam cat mai e si cat de sus e varful. M-am taiat imediat ce am intrat in padure, dupa care am continuat foarte incet pierzand o groaza de locuri. Nutu m-a depasit si a incercat sa ma incurajeze dar nu am reusit sa ma tin deloc dupa el. Aproape toata urcarea am facut push the bike si m-am rugam sa se termine cat mai curand.
Pe ultima coborare mi-am mai revenit, am depasit 2-3 concurenti si am ajuns pe dig…aici imi ardeau obrajii cand expiram aerul pe gura, parca suflam intr-un ceai fierbinte… ciclocomputerul meu arata 37 de grade. Pana la final am mers mai incet pentru a nu rupe lantul care facea ca toti dracii, si in uralele multimii de suporteri am terminat cei 48 km in 4 ore si ceva…
M-am hidratat, mi-am pierdut rapid rabdarea stand la coada furtunului pt spalat biciclete si am renuntat retragandu-ma la masina cu Dana. Am apucat sa ma schimb si am inceput ploaia, ne-am bagat in masina si in scurt timp a inceput o furtuna foarte ciudata: valuri de apa, vant foarte puternic, grindina si foarte brusc a scazut temperatura aerului de la cele 37 de mai devreme. Ne-am panicat putin si am tras masina sub un copacel mai stufos; iadul s-a deslantuit- tiglele zburau de pe case, rauri curgeau pe trotuare,crengi rupte de vant, banerele si corturile de la finish erau prin aer, bidonul urias de la Sponser si-a gasit sfarsitu tavalit pe sosea… A fost oribil, grindina a durat 30 de minute daca nu mai mult si concurentii nu mai apareau, Liviu, Cata si Tudor inca mai erau pe traseul de 80km si deja ne faceam griji pentru ei. Dar au inceput sa vina, concurenti uzi si inghetati dar inca aplaudati de suporterii adapostiti care pe unde au apucat. A aparut Liviu care scurtase traseul pentru ca nu mai rezista, intr-o stare destul de nasoala, tremura tot de frig si oboseala probabil. Cata a aparut si el si la scurt timp s-a oprit si ploaia si am putut iesi din masini.
Majoritatea concurentilor prinsi de furtuna au abandonat sau au scurtat traseul dar nu-i condamn, din masina mi s-a parut teribil, nu mi-as fi dorit sa fiu inca in cursa in momentele alea.
Dupa o mica regrupare ne-am dus la o pizza in oras si am revenit la premierea care tocmai se termina. Am castigat din nou la tombola un bidon, o pereche de manusi si un buff (lucky me) dar numai din cauza perseverentei lui Constantin care a vrut sa ramanem pana se termina tombola.
Drumul spre casa a fost unul obositor si lung, dar am ajuns sanatosi acasa cu o experienta interesanta in plus in buzunarul de la spate al tricoului de ciclist. Duminica am dormit-o aproape toata, bicicleta am dus-o la revizii si am facut o febra musculara la spate de toata frumusetea…

Una peste alta Maratonul Medieval de la Medias s-a ridicat asteptarilor si a dovedit ca are o organizare de exceptie adunand la start crema mtb-ului romanesc. Noroiul si furtuna de la final au fost picanterii neprevazute dar fara ele nu putem trai. M-am bucurat de participarea alaturi de baietii de la Brasov si cu siguranta voi reveni la urmatoarea editie a maratonului. Clasarea mea a fost una pe masura asteptarilor, evident ca lipsa antrenamentului din ultima perioada s-a observat. Covalescentele si lipsa timpului m-au inmuiat, practic in ultima luna antrenamentele mele au fost doar in timpul concursurilor. Sper sa imi organizez mai bine timpul si sa intru intr-o forma mai buna pana in toamana…

rezultate si multe poze gasiti aici si pe situl organizatorilor. Iar pozele noastre le puteti vedea aici, inca le astept pe ale colegilor de echipa ;)

rezultatele brasovenilor
50km
9. Mocanu Bogdan - 3:06:05.2
39. Constantin Boricean - 3:38:55.8
51. Dragos Matei - 3:53:59.9
59. Obancea Ioan - 3:59:08.9
64. Siman Mihai - 4:05:41.1
89. Cioban Ionut - 4:24:30.3

80km
14. Liviu Cseki - 5:23:19.3
18. Moga Catalin - 5:30:13.6
Tudor - DNF

Bravo baieti !!!

P.S.:Next race - Semi Maratonul Piatra Mare (alergare sau bike)


La start alaturi de Ionutii din Moeciu




Catalin Moga (stanga), pe prima catarare


Iesirea de pe dig

Bogdan pe ultima suta de metri

Constantin

Dragos

Nutu

eu...




si Liviu soseste dupa furtuna

Durerea de spate

A sosit momentul adevarului! Deja de multa vreme va tot povestesc despre durerea mea de spate... si ca sa o intelegeti mai bine o sa povestim putin despre dansa.
A aparut la inceputul lui 2009 si de atunci imi cauzeaza dureri greu de suportat cateodata. Durearea o simt doar in zona lombara, jos, la ultimele vertebre ale coloanei, dar nu mi-am dat seama niciodata daca e vorba de oase sau de cei doi muschi de langa coloana vertebrala. O resimt doar pe catarari, pe push the bike si foarte rar pe plat cand fortez foarte tare la finalul vreunui maraton lung. Totul incepe cu mici dureri putin inconfortabile (de genul celor pe care le intalnesc cand dorm aiurea) si continua treptat pana cand cei doi muschi obosesc, se umfla si imi paralizeaza, culminand cu largirea si intensificarea zonei dureroase spre laterale. Evident sunt nevoit de fiecare data sa incetinesc sau chiar sa ma opresc. Durerea dispare la 5 minute dupa ce ma opresc si ma dau jos de pe bike.
Analizand problema de multa vreme am descoperit tot felul de aspecte: nu am avut niciodata probleme cu spate si nu am simtit niciodata vreo durere de spate mai serioasa; daca ma incalzesc mai mult durerea apare mai tarziu in timpul efortului dar niciodata nu lipseste, nu ma doare daca merg incet (culmea!), nu ma doare cand alerg, nu ma doare cand ma ridic din sa, nu fac febra musculata niciodata la cei doi muschi... etc.
Va dati seama ca am incercat o groaza de metode... am devenit aproape expert in reglarea pozitie pe bike, am incercat alta pipa, alte pozitii ale mainilor, ale seii, corne de ghidon. Am incercat sa imi maresc flexibilitatea prin exercitii de stretching si incalziri serioase inainte de orice tura, masaje inainte si dupa competitii, creme anti-inflamatorii si multe alte tampenii... Degeaba, nimic nu functioneaza! Si frustarea mea creste cand ma vad pus in situatia sa incetinesc la mijlocul competitiilor din cauza spatelui, niciodata din cauza picioarelor. Alti ciclisti se plang de dureri de splina, de ficat si de alte tampenii, eu nu am simtit niciodata alte dureri. Spatele cedeaza intotdeauna inaintea picioarelor, astfel de foarte multe ori ajung la finish, ma dau jos, stau 5 minute...spatele imi trece si imi dau seama ca as mai putea face odata traseul pentru ca picioarele sunt odihnite.
M-am saturat! Au mai ramas doar 2 alternative (excluzand abandonul total, nici nu vreau sa aud de asa ceva!) prima ar fi sa fac rost de un cadru de bike mai mare (19 sau 20), desi tind sa cred ca tot o sa ma doara si oricum nu am bani pentru asa ceva, si a doua varianta...bineinteles...un control medical.

Inainte de concursul de la Sfantul Gheorghe am avut niste probleme la stomac (dureri insuportabile de scurta durata) dar totusi nu am renuntat si am participat. La cateva zile dupa concurs durerile de stomac s-au agravat si a trebuit sa-mi iau concediu si sa-mi vizitez de urgenta medicul de familie. Asa ca am profitat de ocazie si am cercetat si spatele, am avut o ecografie de facut pentru stomac si o radiografie lombara pentru spate.

Azi am primit rezultatele si am stat de vorba cu un medic de la radiologie. Concluziile sunt destul de clare, doctorul a fost super deschis si mi-a explicat cu pixul pe hartie cum stau lucrurile.
-La stomac e simplu: am ficat, rinichi, pancreas, stomac, prostata perfect normale, in schimb splina are o forma foarte ciudata. O anormalitate destul de intalnita, din nastere cum s-ar zice. Splina este in forma de S si asta inseamna ca la o contractare mai puternica nu mai permite nici un fel de eliminari sau acumulari de bila... ceea ce provoaca spasme violente si de scurta durata (exact ce simpteam eu); Cauzele sunt variate si numeroase: vreo mancare care nu pica bine, stress, oboseala, nervi, Romania, si multe altele. Remediu: pastila magica no-spa orice de cate ori apare durerea si in rest multa sanatate.
-La spate...aici e mai nasoala treaba. Din cauza unei alte anomalii, tot din nastere (incep sa cred ca si-au batut pula de mine parintii mei...) am ultima vertebra din coloana putin anormala. Fiecare vertebra are 2 lamele care ar trebui sa se uneasca dupa ce inconjoara canalul maduvei. La mine lamelele ultimei vertebre nu sunt sudate dupa cum se poate observa si in radiografie. Asta inseamna ca vertebra nu mai este flexibila si asta produce durere... si de aici lucrurile se complica. Din cauza vertebrei buclucase cei doi muschi din spatele coloanei au incercat de-a lungul timpului sa preia sarcina, astfel ei se forteaza, se umfla, si provoaca durere (vezi simtomele mele). Muschii s-au chinuit si cu timpul au fortat coloana sa se indrepte (coloana in partea lombara ar trebui sa fie in forma de S, dar la mine e aproape drepta ca un creion). Continuand lantul de slabiciuni, din cauza indreptarii coloanei ultimele 2 vertebre stau sub un unghi, cauzand discul dintre ele sa fie solicitat neuniform...care cauzeaza din nou durere. Si cam atat, desi cred ca e arhisuficient.
Partea buna este ca coloana nu e "fututa" ireversibil, doctorul mi-a recomandat un medic sportiv sau un fizioterapeut. Exista metode fizioterapeutice care in timp pot readuce coloana la forma ei normala, si eliminand tensiunile din muschi si vertebre trebuie sa dispara si durerea. Mi-a recomandat si un medicament care ar trebui sa relaxeze muschii, dar e indicat sa il folosesc doar seara pentru ca induce somnolenta si probabil ca ma face leguma. Pasul urmator este evident o analiza mai aprofundata alaturi de un fizioterapeut, sau medic sportiv daca gasesc vreunul in viata prin Brasov.
Concluzionand trebuie sa ma resemnez cu viata nenorocita pe care o duc, cei drept era de asteptat, am cele mai daunatoare activitati pentru spate: ciclism si munca la calculator. Probabil ca o sa ma astepte multe terapii, scumpe si de lunga durata, dar abandonul este pentru looseri si eu nu ma dau batut! NE VEDEM LA MEDIAS!



In cercul mare de jos se poate observa ultima vertebra iar in centru se vede si sudura nereusita dintre cele 2 lamele osoase. Ar trebui sa arate asemanator cercului mic de sus.

Din profil se vede cum stau ultimele doua vertebre sub un unghi, nicidecum distanta egala de la celalalte vertebre. In spatiul dintre vertebre este discul, care evident este presat in stanga (la sagetile magenta)

Duatlon Cetatea Brasovului

Cetatea Brasovului ne pregateste a 3-a editie a duatlonului!
Cea mai importanta si cea mai bine organizata competitie de duatlon din Romania va da ocazia celor interesati sa isi testeze fortele pe un traseu dificil dar extrem de frumos. Anul aceasta se v-a da startul sambata 18.09.2010.
Organizatorii anunta cateva modificari anul acesta: introducerea a doua noi categorii: Stafeta Profi, Stafeta Companii. Primii 5 clasati la problele hobby de anul trecut vor fi obligati sa se inscrie la categoriile profii reusind astfel sa motivam sportivii amatori si pe cei incepatori de la categoriile hobby, sansele acestora de a atinge pozitii fruntase crescand considerabil.
Totodata prin aceasta masura va creste nivelul competitiei, crescand numarul de participanti la categoria profii.
Fondul de premiere a crescut de asemenea cu 2000 euro fata de cel de anul trecut.

Duatlonul de la Brasov este ultimul si cel mai important concurs pentru mine in aceast "an competitional". Va astept in numar cat mai mare, ca si spectatori sau participanti.
In curand incep inscrierile!!!
Nu ratati www.duatlon.ro

Editiile precedente:

Saint George MTB Maraton

Bine ati venit in Ungaria!... doar un banner de genu’ a lipsit.
O vreme calduroasa si placuta, un orash frumos si bine ingrijit si un traseul minunat pt biciclit, asta am gasit duminica la maratonul de la Sfantul Gheorghe. Eu la tura scurta -28km, Liviu la tura lunga -46km, iar fetele noastre pe margine la poze.
Inscrierea a decurs rapid pentru ca nu am fost prea multi concurenti, am primit numarul 13 de concurs, ne-am inscris si la tombola eco si ne-am apucat de incalzirea premergatoare concursului. Tombola eco a fost o idee stralucita a organizatorilor: concurentii isi aduceau la inscriere gelurile, ciocolatile, batoanele (max 5 obiecte) pe care se lipea numarul de concurs al fiecaruia, iar la final trebuiau sa introduca ambalajele marcate in cutia pt tombola. Astfel, ambalajele noastre nu au mai ramas pe traseu, asa cum se intampla adesea.
Startul concursului a fost foarte interesant pt mine: un start lansat cu masina de politie in fata pe tot parcursul rulajului nostru pe sosea (prin oras si putin afara). Imediat dupa ce am intrat pe offroad masina s-a retras si rideri s-au “lansat” pe traseu. Traseul a fost predominant prin padure, cu cateva iesiri scurte pe campii cu iarba inalta unde soarele ne cam biciuia, un forestier spre final si portiunea de sosea pana la linia de sosire.
Imediat dupa intrarea pe offroad au inceput si catararile, destul de accentuate dar si coborarile au fost pe masura. La prima urcare nu am putut sa tin contactul cu Liviu si am ramas undeva pe la jumatatea plutonului cred… si dupa 5 minute de urcare m-am taiat rau de tot, gafaiam ca un ogar si a trebuit sa o las moale. Moale moale pana pe la km 6, cam pe unde ma saturasem sa tot fiu depasit. Am reusit sa mai castig cateva locuri dar curand a venit durerea de spate si jocurile s-au cam terminat, am apasat butonul de self conserving, am tras maneta de indiferenta si am bagat capul in pamant pana la finalul urcarilor strangand din dinti de durere si nervi. Multi concurenti s-au ratacit, eu in schimb am gasit traseul chiar foarte bine marcat, nu am avut nici o problema grava, mai putin neintelegerile cu organizatorii de pe traseu care ma intrebau diverse in enigmatica lor limba materna.
Pe coborarea finala mi-am revenit cu spatele si am dat drumul la frane simtindu-ma in mediu meu favorit. Totusi a trebuit sa fiu extrem de atent la traseu si la marcaje, poteca era ingusta si o ratare a vreunui marcaj ma putea costa mult avand in vedere ca inaintam cu 35-40km/h.
Pe final ma gandeam ca o sa urmeze soseaua si o sa fiu rupt din cazua spatelui, dar am fost surprins de lipsa durerilor lombare. Mi-am baut ultima gura de apa si am fortat putin, am reusit sa depasesc un ultim concurent si am trecut cu zambetul pe buze linia de sosire. A urmat o lunga tolaneala pe iarba la umbra in parcul din centrul orasului, un hotdog, o pizza, cateva povesti cu concurentii si multe premii la tombola finala. Am luat si noi cate ceva: pompe, faruri, etc-uri ieftine dar suficiente cat sa nu plece nimeni cu mana goala.
Am terminat pe locul 17 la general si pe locul 7 la categoria mea de varsta, iar Liviu pe 23 general si 14 la categorie. Concluziile sunt usoare: sunt varza! Spatele e singurul lucru care ma impiedica sa fiu mai bun, dar totusi sunt oarecum multumit de rezultate avand in vedere ca toata saptamana am dormit cate 5-6 ore pe zi si sambata am chefuit pana la ora 3 noaptea. Asadar sper sa-mi caut un doctor curand si sa mai fac cateva antrenamente in scurtul timp care a mai ramas pana la faimosul maraton de la Medias. Sa ne vedem cu bine la start …
Le multumesc fetelor pentru poze, urale, incurajari si multe altele, lui Liviu pentru companie in general, si restul amicilor…ca deobicei, prezenti sau neprezenti…

Pozele fizioterapeutei mele sunt aici.

Masa Critica

Nu am mai fost de mult la masa critica asa ca m-am chinuit putin, mi-am decalat munca si am ajuns la mare intrunire lunara.
Cam 200 de oameni au fost prezenti, politia, presa, fotografi ... si bineinteles multe biciclete. Dar nu mai e ca pe vremuri ! :(( Acum masa critica e o chestie lenta, calma, fara strigaturi, fara violenta. Mie sincer imi placea cand tipam, injuram si aruncam flegme pe autobuze, dar e doar opinia mea... Cu toate ca ne-a ploua cu galeata a fost un eveniment reusit. Foarte placut pentru mine a fost sa ma intalnesc cu o multime de prieteni de pedala, sa povestim si sa sorbim clasica bere de dupa ...