De ceva ani ravnesc la un concediu undeva departe in care sa-mi incarc bateriile asa cum se cuvine, ultima oara s-a intamplat acum 3 ani cand am fost in Cipru iar de atunci ne invartim in concedii scurte pe acasa in Romania, cu obligatii si majoritatea in fuga. Mi s-a pus pata pe insulele Canare dupa ce am vazut un filmulet pe internet si de revelion mi-am cumparat bilete pentru finalul lui februarie: cazare, avion si masina.
Insulele Canare sunt un arhipelag in oceanul Atlantic la vest de Maroc si de Sahara, un fel de Bahamas al Europei. Din cauza curentilor Atlanticului de o parte si cei din Sahara pe cealalta parte, insulele au o varitate climatica foarte mare: o insula e plata si desertica, una e foarte muntoasa, una are un vulcan de 3000+ metrii, una e o jungla tropicala, etc. Noi am ales insula Gran Canaria pentru ca e cea mai variata din punct de vedere al reliefului, muntoasa dar si cu plaje superbe, desertica dar si tropicala cu jungle si micro climate la fiecare pas. Aici e si Transgrancanaria, un concurs faimos de trail running la care intentionez sa particip, defapt de asta am ales insula asta :). Am ales perioada atat de devreme ca sa fie socul cat mai puternic, am plecat din Germania unde erau -3 grade si zapada si am ajuns in Canare la 26 de grade insorite. Prima zi a fost torida pentru corpurile noastre, e greu de explicat cum e sa cauti butonul de aer conditionat la masina in 24 februarie.
Ne-am luat cazarea in munte, in mijlocul insulei ca sa putem accesa usor potecile, la o pensiune rurala simpla si calduroasa (la Hacienda del Molino). Insulele fac parte din Spania si denumirile localitatilor si ale punctelor de interes sunt foarte interesante pentru mine, adauga un farmec aparte vacantei (localitate unde am avut cazarea se numeste San Bartolome de Tirajana). Drumul de la aeroport pana sus in munte a fost foarte complicat, toate soselele aici sunt ingrozitor de inguste, pe alocuri de o singura masina. Cu un gps care se incurca in limba spaniola si seara care se asternuse, drumul pana la pensiune a fost extrem de solicitant. Ulterior mi-am dat seama ca insula este un rai al ciclistilor de sosea, drumurile, peisajele si pantele sunt fenomenale, nici nu ma mir ca toate echipele care se respecta fac cantonamente primavara in Canare.
Dimineata m-am trezit si am iesit pe balcon, era soare puternic, cald si o priveliste parca din cataloagele agentiilor de turism. Primele 3 zile am facut ture de potecareala, cu o mica carte turistica in mana am luat-o la pas pe cele mai interesante trasee ale insulei. Prima zi am trecut cateva pasuri in jurul vaii Tirajana, avand parte de peisaje dementiale, catarari hotarate si cer fara urma de nori. Temperatura a fost superba si fara sa ne dam seama dupa 16km de plimbat in soare ne-am ales cu primele arsuri pe umeri si gat. A doua-a zi am schimbat canionul si am facut o tura destul dificila din cauza catararilor si coborarilor, dar peisajele au fost incredibile: vai nesfarsite ca in vestul salbatic, formatiuni si terase ca la maiasi si vegetatie cum numai la gradina botanica am vazut. A 3-a zi am ales o tura mai usoara, dar micul nostru ghid ne-a cam mintit si am facut defapt 21 de km care mi-au distrus genunchii si gambele. Din nou am schimbat canionul si odata cu el si vegetatia si clima. Am mers multa vreme pe o creasta stancoasa si arida si ulterior printr-o padure de pini parca pusi cu mana fiecare la distanta de 10 metri unul e altul. Toata ziua am fost cu capul in nori pe final fugarindu-ne si ploaia, dar din nou peisajele (si vinul de acasa) au salvat ziua.
Din cauza durerilor de genunchi si a oboselii acumulate am preferat sa ne menajam putin si am ales sa facem a 4-a zi o semi-tura de insula cu masina. Am trecut muntii in nord vestul insulei de unde am urmat coasta pentru a inconjura jumatate de insula pana in sud. In vest insula e influentata de Atlantic si aici am dat de canioane cufundate permanent in ceata cu muschi si licheni atarnand din toti copacii si toate stancile, peisaje parca din filmele de groaza. Am intalnit din nou platouri si terase agricole parca ireale, case si bordeie bagate in stanca si imprastiate in toate colturile vailor, si sere gigantice pline de portocale, banane si alte bunatati. Pe coasta vestica a fost incredibila, direct din ocean pleaca stancile aproape verticale si urca pana la 400 de metrii. Pe stancile astea serpuieste si soseaua, fenomenal de condus pe astfel de drumuri... volanul nu sta nemiscat nici macar 3 secunde consecutive!
O alta atractie locala pe care trebuia sa o vedem sunt Dunele de nisip din Maspalomas. Initial eram sceptic dar odata ajunsi acolo am ramas impresionat, dunele sunt mari si inalte si se intind pe o distanta mult mai mare decat imi imaginam eu. Am facut o mica tura de cativa km si nu e lucru usor sa urci si sa cobori in mod repetat dunele, ca sa nu mai vorbesc de caldura si senzatia de nesfarsit pe care o ai cand esti inconjurat doar de munti de nisip. Am incercat si Atlanticul care s-a dovedit foarte cald, numai bun de scaldat dar din pacate valurile erau foarte puternice si inotul interzis. O zi perfecta, singuri cu burta la soare cocotati pe duna noastra de nisip cu Atlanticul pe fundal.
Trebuie sa va spun despre mancare, e FENOMENALA! Ori m-am obisnuit eu cu bucataria nemteasca care e penibila ori spaniolii au gusturi bune! Am mancat ca spartii toate nebuniile lor si va spun sincer ca nu am bagat nimic in gura fara sa nu raman impresionat de gust. Daca aveti ocazia incercati fripturile de miel si capra sau steak-ul de taur, cartofii fierti in apa de mare, branza, maslinele, si vinul ... Dumnezeule vinul !!!
Spania, te indragostesti de ea! Oamenii sunt faini, imi plac, sunt veseli si primitori. Preturile sunt fenomenal de mici, mancare buna, insula e frumoasa, combinatia de multe si mare e perfecta pentru mine...cred ca mai venim!
Sambata am mers in Las Palmas, capitala insulei, ca sa particip la Transgrancanaria (despre care o sa vb intr-un alt blog) iar in ultima zi am mai avut putin timp sa vizitam Santa Lucia, o localitate mica de munte, inainte de a ne lua adio de la minunata insula Gran Canaria.
Au trecut aproape doua saptamani de cand m-am intors la munca, am venit cu bateriile pline si ma simt chiar si acum ca nou. Nu stiu daca e din cauza soarelui acumulat prea devreme in an dar vacanta asta mi-a incalzit sufletul si mi-a ridicat moralul si fizicul neasteptat de mult.
Luati-va o pauza si uitati-va peste toate pozele si spuneti-mi ce parere aveti: Gran Canaria
