Primul weekend liber in Germania m-a gasit destul de obosit dupa o saptamana grea de munca, plictisit de singuratate si deja satul de apartamentul gol golut in care locuiesc. Va spuneam ultima oara ca am aproape de casa un parc natural, o padure mare si interesanta despre care auzisem de pe la colegii de munca. Vineri mi-am facut temele si m-am documentat putin despre parcul respectiv, mi-am printat cateva harti si sambata dimineata am plecat la drum chitit pe o tura lunga si lejera de primavara.
Scopul a fost indeplinit cu success, m-am intors acasa dupa vreo 4 ore si 55 de km parcursi in padure, mort de foame si cu pofta dupa o bere nefiltrata. Parcul natural se numeste Schönbuch, in traducere libera ``carte frumoasa``, e defapt o padure care se intinde pe vreo 40x25 km plina de trasee de bicicleta si inaccesibila altor mijloace de transport. Am plecat de acasa cu gandul de a ajunge undeva in centrul parcului urmand partea sudica pentru a ma intoarce acasa pe partea nordica a padurii. Initial am incercat sa urmez un traseu clar pe harta dar sunt atatea trasee care se intersecteaza incat eram nevoie odata la 5 minute sa ma opresc sa verific exact traseul optim. Dupa vreo jumatate de ora de bajbait am abandonat strategia si am ales un punct de reper indepartat si l-am urmat fara sa ma mai opresc. Am trecut pe langa multe cabane vanatoresti, lacuri linistite si locuri speciale pentru picnicuri.
Concluzia e una singura, imi vor trebui multe zile sa citesc toate paginile ``cartii``. E un parc minunat cu zone accesibile doar bicicletelor, cu sute de trasee intercalate si locuri care merita vazute. Tura a fost prima din categoria celor ``de calitate`` de cand sunt pe meleaguri ´hitleresti´ si probabil ca Schöenbuch-ul o sa fie principala mea zona de atractie, avand in vedere ca stau la doar 10 minute departare.
Scopul a fost indeplinit cu success, m-am intors acasa dupa vreo 4 ore si 55 de km parcursi in padure, mort de foame si cu pofta dupa o bere nefiltrata. Parcul natural se numeste Schönbuch, in traducere libera ``carte frumoasa``, e defapt o padure care se intinde pe vreo 40x25 km plina de trasee de bicicleta si inaccesibila altor mijloace de transport. Am plecat de acasa cu gandul de a ajunge undeva in centrul parcului urmand partea sudica pentru a ma intoarce acasa pe partea nordica a padurii. Initial am incercat sa urmez un traseu clar pe harta dar sunt atatea trasee care se intersecteaza incat eram nevoie odata la 5 minute sa ma opresc sa verific exact traseul optim. Dupa vreo jumatate de ora de bajbait am abandonat strategia si am ales un punct de reper indepartat si l-am urmat fara sa ma mai opresc. Am trecut pe langa multe cabane vanatoresti, lacuri linistite si locuri speciale pentru picnicuri.
Concluzia e una singura, imi vor trebui multe zile sa citesc toate paginile ``cartii``. E un parc minunat cu zone accesibile doar bicicletelor, cu sute de trasee intercalate si locuri care merita vazute. Tura a fost prima din categoria celor ``de calitate`` de cand sunt pe meleaguri ´hitleresti´ si probabil ca Schöenbuch-ul o sa fie principala mea zona de atractie, avand in vedere ca stau la doar 10 minute departare.
Mai multe poze aici: Naturpark Schönbuch
2 comments:
Ich bin so neidisch, Mensch!!
arata foarte bine :)
trebuie sa-ti faci o gasca si pe acolo sa ai cu cine te da
saptamana asta sper sa-mi cumpar si eu bitza ca mi s-a facut dor nebun de dat :)
... spor la pedalat si poate in viitorul apropiat ne intalnim pe la o tura in Romania sau Germania :)
Post a Comment