Canyon Ultimate Al 9.0 SL 2013

Multa vreme am visat la o cursiera si dupa multe lupte, cautari, razgandiri si din nou cautari am reusit sa imi cumpar una. Recunosc ca pana sa ma mut in Germania cursiera nu prea a fost o necesitate sau ceva ce eram convins ca vreau, am un mtb si pot oricand sa merg pe sosea cu el. A fost nevoie de un amestec de motive sa ma faca sa ma gandesc serios la o astfel de investitie. Cel mai important motiv ar fi triatlonul, unde nu prea am ce cauta cu un mtb (am un plan si un vis despre care o sa vorbim intr-un alt blog). Alt motiv ar fi calitatea infrastructurii din Germania care aproape ca te obliga sa apelezi la o cursiera, nu ca potential pentru mtb nu ar fi dar aici pot sa fac de exemplu o tura de 200km fara sa intru deloc pe sosele printre masini. Dar cel mai important factor trebuie sa fi fost cursiera din anii 80 pe care am cumparat-o pe mai nimic de la un coleg. Din cauza ei m-am indragostit de sosea, de viteza, de pozitie, de rotile subtiri si de usurinta cu care inaintezi (fata de mtb).
M-am socotit si gandit mult, am citit si am rascolit tot internetul pana m-am decis ce sa cumpar. Nu am vrut compromisuri si am cautat ceva care sa fie exact pe gustul meu. M-am uitat la multe firme, am mers la Eurobike, m-am urcat pe ele, le-am atins si m-am decis:

 

Canyon Ultimate AL 9.0 SL 2013

Cadru: Canyon F8 Technology
Furca: Canyon One One Four SLX
Cuveta: Acros Ai-70 Fiber
Grupset: SRAM Force (SL)
Roti: Mavis Ksyrium Elite
Pinioane: SRAM PG 1070 (11-25)
Foi:  SRAM Force (53/39)
Pipa si ghidon: Ritchey WCS
Tija de sa: Canyon VCLS Post
Sa: Selle Italia X1
Pedale: Shimano PD-A520
Cauciucuri: Mavic Yksion Pro

Greutatea total este de 7,55kg, cadrul 1220g iar impreuna cu furca si tija undeva sub 1700g.

Asa... si acum sa va explic de ce am ales-o tocmai pe asta. In primul rand de ce Canyon - brandul asta e mai mic el asa, are ceva istorie in spate dar nu e foarte popular ca multe altele. Baietii sunt de mult in marile tururi alaturi de Lotto Belisol sau Katusha si sponsorizeaza si echipe de mtb, sunt din Germania si afacerea e oarecum ''mica''. I-am ales pe ei in primul rand pentru ca pun componente pe cadrele lor care sunt exact pe gustul meu. Initial m-am gandit sa imi fac cursiera pe bucati si daca as fi ales sa fac asta iesea exact aceasi bicicleta (doar ca mult mai scumpa). O alta chestie care im place la Canyon sunt preturile imbatabile pe care le au si motivul e foarte simplu: nu folosesc distribuitori. Au o fabrica, un showroom si un website - comanzi si iti vine acasa fara ca alti terti sa isi aplice adaosurile. Eu am rascolit tot website-ul, i-am luat la intrebari la Eurobike si m-am dus si la showroom-ul lor din Koblenz. Acolo m-au masurat, am testat mai multe modele si marimi, am ales, am accesoriat, am probat papuci, etc. Plata am facut-o ulterior pe internet... si dupa vreo saptamana am gasit o cutie mare in fata apartamentului.
Alegerea modelului in schimb a fost mai grea. Nu am vrut cadru de carbon pentru ca as fi vrut sa fie de calitate iar un carbon de calitate costa, asa ca in loc sa iau un carbon mediocru am ales cel mai bun cadru de aluminiu de pe piata. Ultimate AL este considerat de multi critici cel mai avansat cadru de aluminiu din ultimii 3 ani, e usor, stabil si foarte confortabil. Confortul e in mare masura datorat tijei de sa care este mandria inginerilor de la Canyon. Este din carbon si forma ei o face sa flexeze foarte usor si sa absoarba din socuri.
Grupsetul am vrut neaparat sa fie Sram doar pentru ca nu gasesc ergonomic modul in care schimb vitezele pe un Compagnolo (ma enerveza butonul de coborat viteze, il gasesc foarte prost pozitionat) sau un Shimano (nu imi place rotobascularea manetei in timpul franarii, plus ca nu imi place cum arata, e oribil). Iar de Force m-am indragostit la prima vedere, evident din cauza aspectului.
Rotile Mavic Ksyrium Elite am auzit ca sunt usoare si rezistente iar pretul lor este foarte mic comparativ cu viata lunga si calitatea pe care o arata - asta am citit undeva, ramane de vazut daca suporta un gras ca mine.
Un alt aspect pe care l-am studiat mai in amanunt a fost raportul de viteze. Am ales sa iau rapoarte clasice 52/39 cu 11/25 (astea reprezentand numarul de dinti de la foi si respectiv pinioane) pentru ca intentionez sa folosesc cursiera mai mult in mod contra-timp, tot din cauza triatlonului. Nu stiu daca a fost o alegere inspirata dar o sa vedem la vara cand o duc sa vada Alpii. Plus ca eu oricum tind sa mestec o viteza mai mare in detrimentul cadentei, lucru care nu e prea bun dar noh...

Asta e modelul din 2012, dar ca sa va faceti o idee merge, mari diferente la cadru nu prea sunt:



Consider ca am platit un pret rezonabil avand in vedere echiparea, nu o sa va zic care e pretul pentru ca daca imi citeste mama blogul o sa lesine, deci ciocu' mic si jos de glezne! ;) In orice caz a tinut loc de cadou de ziua mea, Mos Nicolae, Craciun, iepuras, zi de nastere, tot.
In rest: i-am pus o pompa si un bidon si am iesit la plimbare. Iar senzatia a fost de nepretuit: ca vantul si ca gandul, ca fulgerul din cer, ca pastravul in aval... si dupa ce m-am trezit din vis tot a mea era cursiera :)) . Totusi un pic am impresia ca am exagerat sau nivelul meu este mult mai mic decat al bicicletei. Am impresia ca am o ustensila prea precisa si prea fina pentru un badaran ca mine si in mare parte cred ca grupsetul e devina. E atat de precis si promt incat ma sperie cateodata.

Circumstantele au facut ca la doar cateva zile dupa ce am primit cursiera sa se desfasoare pe Strava  un challenge care presupunea parcurgerea a 79 de mile / 127 km intr-o singura tura. Nici nu se putea sa gasesc un prilej mai potrivit pentru un test drive. 

Mi-am incropit un traseu prin niste locuri foarte frumoase si pe 17 noiembrie am tras o mega tura de 172km cum n-au mai vazut picioarele mele. A fost genial! Frig, ud si singur de dimineata - frig, frumos si tot singur mai pe dupamasa. Am urcat si ceva dealuri insumand vreo 2500m si dupa 7 ore si jumatate am ajuns acasa infometat ca un salbatic.

Acum cam un an m-a intrebat un prieten daca cred ca e o idee buna sa imi iau o cursiera, ''nu iti e frica ca nu o sa iti mai placa cu mtb dupaia ?!''. Eu cred ca fiecare are un farmec si o spectaculozitate aparte, cursiera e facuta pentru viteza si sosele iar cu mtb o sa ma murdaresc pe cele mai colturoase dealuri posibile. Probabil ca de acum fiecare bicicleta o sa aiba menirea ei clar definita, fara compromisuri.
Asadar sunt foarte mandru de alegere, de calitate si de cum se comporta pe sosea. Mai ramane sa merg la un bike-fit (am un showroom Specialized cu BG-Fit in apropiere) si sa ma adaptez putin la pozitie si noile comenzi. In rest, sa curga miile de kilometri in 2013!

P.S.: Daca esti prieten cu mine pe facebook, poti urmarii aventurile cursierei mele aici: Facebook album

Cateva poze din tura cu pricina si la final traseul:

Nu am menajat-o deloc, a muscat offroad-ul din prima tura