In vara a trebuit sa refuz propunerea lui Mishu de a traversa pe mtb padurea Pfälz (lipsa de timp si mai ales de bani) dar cand s-a decis sa mai facem o traversare in toamna am fost cu totul de acord. Planul parea foarte bine pus la punct. Traseul superb - compus din multe trailuri si forestiere care valuresc prin Pfälzwald de la Bad Dürkheim in nordul masivului si pana jos de tot in Franta la Wiessembourg. Lungimea ar fi de 90 de km si cam 3000m de urcusuri, noi ne-am gandit sa impartim traseul in 2 zile astfel incat sa menajam si fetele pe atatea dealuri. Cazare la o cabana la jumatatea drumului, transport pregatit cu trenul inapoi la masina, toate detaliile au fost bine stabilite. L-am luat pe Sebi si bicicletele si am pornit spre Pfälz.
Am ratat sau mai degraba am subestimat cel mai important aspect cand vine vorba de ture lungi, starea vremii. Cu 2-3 zile inainte ne tot amenintau la radio ca vin frigurile si zapezile dar cine naiba a avut urechi sa auda. Pfff, zapada in octombrie la nemti... pai anul trecut nici in ianuarie nu am avut zapada. Mergem!
Am mers, numai ca la fata locului nu mai era funny, ningea destul de hotarat si era al naibii de frig. Initial am crezut ca o sa ne linistim si o sa ne retragem direct la cabana de la mijlocul traseului si eventual sa mai incercam a doua zi o tura mai scurta, dar familia Sirbu era pregatita, echipata si dornica de aventura. Mergem, ce puii mei!
Initial a fost fain, foarte fain, era un pic ud pe jos dar nimic spectaculos, traseul a fost extraordinar de frumos si parca parea sa ne invite sa continuam. Curand am inceput sa urcam si odata cu cresterea in altitudine a fost tot mai frig si tot mai multa zapada. Pe urcusuri ne incalzeam dar in pauze ne cam lua frigul, in special la maini. Curand zapada a crescut considerabil si nu am mai putut merge la deal pe bike-uri, a trebuit sa impingem la ele. In unele momente imi aminteam de Medias, doar ca zapada e mai usoara decat noroiul.
Ne-am dat seama ca am exagerat cand am ajuns pe unul dintre varfuri, doar gerul, vantul si zapada de 30cm erau prin preajma. Anastasia a alunecat si si-a rupt un dinte, asa ca ne-am acceptat cu totii soarta si ne-am indreptat spre prima localitate de la marginea padurii. Coborarea a fost ingrozitoare, nu am inghetat asa tare in viata mea. A durat o vesnicie pana am ajuns jos si a fost cumplit, de cateva ori a trebuit pur si simplu sa ma opresc si sa ma dau jos de pe bicicleta pentru ca nu mai eram in stare sa strang maneta de frana. Mult mai confortabil a fost sa alerg pe langa bike. Inca si acum ma intreb cum de au rezistat fetele pe acea coborare, manusile mele erau ude si degetele si de la maini si de la picioare nu le mai simteam de cateva ore bune.
Am ajuns cu greu intr-o localitate si am intrat in primul local, murdari, uzi si tremurand ca niste lalele. Mi-au trebuit cateva ore bune si ceva Jägermeister ca sa imi revin.
A fost frumos dar a fost cumplit. Asta inseamna sa subestimezi vremea, lectie invatata! Dar cu siguranta o sa revenim la primavara, traseul are un potential urias si zona mi-a placut foarte mult.
Mai multe poze: Trans Pfälzwald Winter
Traseul GPS: TransPfälzerwald "Armbanduhr"
Si parerea lui Mishu: Pfälzerwald MTB snow session
No comments:
Post a Comment